Păpuși volumul 2 este un alt roman semnat de Florina Sanda Cojocaru, care impresionează prin duritate și simplitate în scriere, un roman care te maturizează și te trezește.
Cred că știți deja că ador scrisul Florinei căci vă reamintesc asta la fiecare recenzie și, pot să spun că sunt mândră că am reușit să citesc tot ce îi poartă semnătura. Încă de când am citit primul volum am rămas cu un gust de „mai vreau” și am simțit nevoia de o continuare în care să găsesc o Georgia mai liniștită, mai puține temeri și dureri (același sentiment l-am avut și când am citit Elsa). Ei bine, acest nou volum s-a lăsat așteptat și mare mi-a fost surpriza când l-am primit și eu pentru a-mi putea continua lectura.
O surpriză și mai mare a fost faptul că printre file nu am găsit liniștea pe care o așteptam. Păpuși volumul 2 continuă la fel de dur, expunând o serie de situații pe care, le putem trăi chiar și noi la un moment dat. Întreaga serie este despre realitate, despre neprevăzut și despre luptă. Păpuși este un amalgam de îndurări combinate cu reușite mici care îți redau oarecum puterea de a merge mai departe, de a învăța să trăiești din nou puțin câte puțin, cu puțin. Împlinirile nu prea își au locul în aceste rânduri iar acestu lucru te sufocă, te face să te oprești din citit și să respiri. Da, atât de puternic reușește autoarea să transmită totul încât te pierzi, te oprești, gândești și o iei de la capăt.
Tind să cred că aș putea recunoaște scrisul Florinei dintr-o mie pentru că e unic și profund, având un dar nemaipomenit de a așeza cuvintele și de a le întipări direct în suflet. E suficient să citești o singură scriere semnată de Florina Sanda Cojocaru, să îi simți gustul o singură dată și nu te mai vindeci. Crează dependeță și dincolo de lectură.
Revenind la recenzie (mereu îmi e greu să încep), tot ce pot să vă dezvălui este că personajul nostru, Georgia, a învins o luptă grea și continuă să lupte și pentru alții. Undeva, pe drum, s-a pierdut și încearcă să se regăsească, să îți facă un rost, să își țină copilașii aproape și să simtă din nou că trăiește.
Păpuși volumul 2 este plin de personaje complexe pe care ajungi să le îndrăgești doar din descrieri și imaginări. Tot aici apare o „nouă” soră, fiica tovarășului, o copilă abuzată care, din dorința de a se răzbuna intră în viața Georgiei și în patul soțului acesteia. Cu toate acestea, capătă iertarea Georgiei și este ajutată să scape de soțul impus de mamă, de omul care își stinge țigarea pe piele sa fină și de la care încasează bătăi.
Împlinire nu găsim nici măcar pe plan sentimental. Georgia pleacă din casa lui Claudiu și continuă să-i scrie lui David însă decide că este mai bine ca mesajele să rămână doar ciorne… David, la rândul său a înțeles nevoia de îndepărtare și face același lucru însă, ca cititor ești martor la acest schimb netrimis de gânduri și constați că este tare dureros. Neîmplinirea este dureroasă. Nevoia de a te cuibări în brațele celui drag și distanța sunt dureroase.
„Te mint atunci când îți scriu că îmi e bine. Te mint și atunci când îți scriu că mă bucur pentru fericirea ta. Uneori, sunt gelos pentru liniștea dimineților tale, pe omul cu care împarți apusurile, văd mâinile tale poposind peste tâmplele sale și mă doare. Puteam să fiu eu acela.”
Destinul face să îl întâlnească pe Traian, băiatul cu privirea blândă care a ajutat-o acum muulți ani să se curețe de noroi pentru a nu fi certată de tovarăș. Omul nu își amintește de ea și o abordează din dorința de a contribui la fundație, de a ajuta financiar. Se plac, iar Georgia încearcă să scape de urmele trecutului cu ajutorul lui însă, totul este spulberat când Traian descoperă că eroina noastră este fata tovarășului, omul care i-a distrus copilăria și familia. Reacția lui este dură și arună vini, reproșuri, confesiuni. Ascultă la rândul lui și varianta fetei însă amintirile sunt prea dureroase și nu este convins că poate să treacă peste.
„Ceruri înalte se dărâmă peste lumea de alb. Este ca și cum, s-ar întoarce în trecut cu mult, mult timp. (…) Se cuibărește pe scaunul din spate al mașinii. Nu are puterea să plângă, nu încă.”
Asta nu este tot. Păpuși volumul 2 are mult mai multe piedici și tristeți decât v-am povestit eu până acum însă consider că trebuie să descoperiți întreaga poveste singuri ca să o simțiți și să o trăiți alături de personaje. Tot voi va trebui să descopeiți și finalul, să fiți un fel de fini observatori ai destinului, aflând pe această cale cum se derulează viața în cea mai apropiată realitate.
În cele 226 de pagini o să vă agățați de speranțe, de amintiri care încă macină suflete, de copilării furate, relații și sentimente sfâșietoare. Seria Păpuși și nu numai, are toate elementele necesare pentru a deveni o scriere de succes iar din această cauză vă îndemn să citiți, să o citiți pe Florina Sanda Cojocaru, un păpușar al cuvintelor și al emoțiilor omenești.
P.S: Păpuși volumul 2 se poate achiziționa de AICI
Lectură Plăcută!
Felicitări și succes în continuare!