Recenzie Păpuși – Florina Sanda Cojocaru

0
1688
views

păpuși

Păpuși este romanul cu numărul cinci pe care îl semnează Florina Sanda Cojocaru, un roman încărcat cu emoții puternice și cu trăiri zguduitoare.

De când am citit primul roman al autoareai, Elsa, am devenit o cititoare fidelă și mă declar mai mult decât bucuroasă că am ocazia să-i parcurg toate scrierile.

Păpuși este romanul pe care l-am așteptat cu multă nerăbdare căci tare dor îmi era de scrisul frumos și emoționant al autoarei. Dacă nu ați citit nici una dintre scrierile sale, trebuie să vă spun că acestea creează dependență, te prind în zbuciumul cuvintelor și te lovesc de situații dure, reale, greu de digerat.

Asta am simțit din nou, citind Păpuși. Aici, globul de cristal s-a spart, poveștile cu zâne sau finalurile glorioase nu își au locul. Florina Cojocaru scrie despre situații reale în sensul că nu este imposibil să le trăiești, să ți se întâmple ție. Și toate acestea, adunate, te fac să reflectezi mai mult la ceea ce ai, la modul în care trăiești, te fac să mulțumești și să fii recunoscător.

Dintr-un colț întunecat, o privesc păpușile de porțelan. Au întipărite pe fețele palide durerea, ea, una, așa vede.

Dacă mă întrebați pe mine, nu aș ști în care gen literar să încadrez această scriere însă, un lucru îmi e clar: fiecare pagină poartă vini și durere, dezamăgiri și ambiții iar rezultatul final e comparabil cu un vulcan care erupe, te arde și distruge. Despre Păpuși și despre drumul Georgiei aș putea scrie câteva pagini bune însă, oricât de mult aș detalia povestea nu aș ajunge la performanțele autoareai de a emoționa cititorul și în nici un fel nu aș reuși să îl fac să treacă prin toate greutățile sufletești. Chiar și așa, am să încerc să vă povestesc câteva pasaje precum și o parte din tot zbuciumul.

Încă de la prima pagină o întâlnim pe Georgia, un suflet încărcat care a avut de trecut peste multe obstacole. La îndemnul doamnei doctor, Georgia scrie despre tot ce o tulbură sau a tulburat-o până în prezent. Așa o cunoaștem noi. O femeie rasă în cap, nesigură, pătată de cearcăne, o femeie care crede cu tărie că merită tot ce i se întâmplă.

Răsfoind încă puțin acest roman, cunoaștem o Georgia mică, o copilă care privea păpușile triste, o copilă fără copilărie, plină de frică, de teamă și de groază. Aparent, Georgia avea tot ceea ce alții doar puteau visa: locuia într-o casă impunătoare, mergea des în vacanțe și mereu avea pe masă alimente pentru care ceilalți stăteau la coadă și le procurau pe cartelă. Însă, dacă priveai toată această situație din sânul familiei, lucrurile luau o întorsătură maximă. Mama Georgiei era doar un pion care trebuia să aibă grijă de nevoile tovarășului soț, să îngrijească de fete, să încaseze lovituri și vorbe grele și, cu toate acestea, ea trebuia să își mențină chipul de „totul este bine în această familie fericită”.

Tovarășul era un om groaznic, capabil să abuzele de propriile fete, capabil să-i facă mult rău soției și să-i amenințe pe cei mai amărâți. Georgia adormea des cu teamă și mereu cu ușa încuiată. Se temea de ieșirile tatălui și singurele momente de liniște erau acelea în care bărbatul sforăia puternic după o beție zdravănă. Lacrimile mamei i-au marcat copilăria precum și avortul surorii sale, Maria, care a fost abuzată de tatăl lor.

Din fericire, Georgia nu trăiește coșmarul Mariei însă, un moment de slabiciune, la câțiva ani distanță, un moment de iluzie în amor, o lasă fără adăpost și cu un copil în pântec. Chiar dacă tatăl copilului este Claudiu, cumnatul său, Georgia decide să păstreze micuța ființă căci ea reprezintă prima ei iubire adevărată.

Eroina romanului își găsește adăpost la Camelia, o fostă angajată de-a tatălui său însă, nici aici lucrurile nu merg prea bine căci totul este scăldat în sărăcie iar Ion, soțul Cameliei o tratează pe Georgia fără respect și chiar încearcă să profite de ea. Georgia fuge speriată și cere ajutorul lui Dinu, un om cu suflet bun care nu depășește granițele părintești și îi acordă tot sprijinul de care are nevoie.

Derulând încă câteva pagini, o găsim pe Georgia care își ține fetița în brațe, o Georgia care a avut curajul să se întoarcă în sat, la mama ei îmbătrânită de dureri. Copila, numită Claudia, crește frumos, înconjurată de dragoste până când mama Georgiei se stinge din viață. Tumultul o înconjoară din nou și, uneori, nu mai e ea, nu mai gândește rațional.

Georgia simte o lipsă și anume iubirea, dorința și disperarea de a îmbrățișa, de a se simți adorată. Îl întâlnește pe Marius și oarecum devine tot centrul său. Copila rămâne în sat, în grija bunei, puțin neglijată de Georgia care își dorește cu disperare să trăiască. Marius este o altă încercare, o capcană căci trăirile dintre cei doi devin apăsătoare, sufocante.

O iubea disperat, posesiv, ar fi vrut ca el să fie totul pentru ea, fără acest Dinu, fără puștoaică…o plesni în așteptarea răspunsului.

Romanul Păpuși urmărește viața Georgiei pas cu pas, ne poartă alături de ea prin multe încercări, greșeli sau mici fericiri. Această scriere se întinde cu mult mai mult peste puținele detalii pe care le-am cuprins eu aici și, cu siguranță, și peste cele pe care le descoperiți voi singuri căci autoarea pregătește și volumul doi.

Citind, îl veți descoperi și pe David, complimente, boală și multă nesiguranță. Pe mine m-a sufocat Georgia cu toate trăirile ei și am simțit nevoia să respir, să mă opresc din când în când, să mă desprind de pagini. Apoi, am simțit că trebuie să mă dezlipesc cumva de acest personaj pentru a putea scrie recenzia căci încărcătura emoțională din acest roman nu mi-a permis să aștern nici un cuvânt timp de câteva zile.

Cu toate acestea, m-am bucurat să o descopăr din nou pe Florina Sanda Cojocaru, să trec prin caruselul ei și să privesc totul prin ochii păpușilor triste din porțelan. Mi-a plăcut să fiu spectator la piesa ei, ca de fiecare dată și, în același timp (tot ca de fiecare dată) m-am simțit constrânsă de poveste și de faptul că nu o pot reda în totalitate căci e necesar să-i păstrez esența.

E doar un ţipăt mut, cântecul unei păsări cu aripile frânte, ce îşi doreşte să zboare. E acolo, atunci când nu mai crede în nimeni, nici măcar în ea.

Încotro se îndreaptă viața Georgiei, rănile pe care le poartă și obstacolele pe care le depășește le veți afla doar citind acest roman complex din toate punctele de vedere. În final suntem doar niște Păpuși, nu?

Sincere felicitări, doamna Florina și sincere mulțumiri! Aștept cu nerăbdare volumul doi.

P.S: Atât romanul Păpuși cât și celelalte scrieri ale doamne Cojocaru se pot achiziționa de AICI.

Lectură Plăcută!

Recenzie Păpuși – Florina Sanda Cojocaru
4.5 (90%) 6 votes
"Scrisul facilitează cristalizarea gândului, iar gândul constituie motivaţia acţiunii." - Colin Turner
DISTRIBUIȚI

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.