Ultima călătorie -Carusel-

Poezie

0
253
views

Poezia este acea nelinişte, în versuri, din care se naşte liniştea Poetului.

 

Pânză neagră – Carusel

 

Ultima călătorie

Noi n-am iubit lemnul

Și totuși ne-am făcut casă din el.

Noi n-am iubit întunericul

Dar acum e tot ce vedem.

Noi n-am iubit nici piatra,

Acum o avem pe mormânt.

În schimb, am iubit florile

Și le iubim și din pământ.

Noi n-am vrut să plecăm în haine,

Ci goi, așa cum ne-am născut.

Noi nici măcar n-am vrut să plecăm,

Se pare că destinul a vrut.

Noi am vrut să privim mereu cerul

Nu să trecem dincolo de el.

Am vrut să prelungim puțin apusul,

Cu tot cu agonia clipelor de ieri.

Am vrut să mai simțim o dată,

O mângâiere, rază sau petală,

Să ne mai bucurăm de lumina

Care urma să dispară.

Acum, ne odihnim în țărână,

Și nu mai știm de ploi.

Sufletele celor rămași strigă-

Cine să-i mângâie? Nu noi.

"Scrisul facilitează cristalizarea gândului, iar gândul constituie motivaţia acţiunii." - Colin Turner
DISTRIBUIȚI

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.