Despre Monica Lebădă nu am decât cuvinte de laudă și un sac plin de mulțumiri deoarece a fost autorul care m-a prins atât de bine într-o altfel de lectură încât, orizonturile mi s-au deschis spre titluri pe care nu m-aș fi gândit să le abordez. Și culmea, îmi plac!
Prin intermediul trilogiei sale, Monica ne aventurează într-o lume diferită, într-o poveste presărată cu suspans, unde avem parte de o acțiune bine pusă la punct. Despre “nebunii aerului” aș putea să scriu fără oprire, ba mai mult, aș putea întinde povestea în zeci de pagini însă, aleg să nu o fac, sau să nu o fac prea detaliat. De ce? Pentru că, conținutul trilogiei este atât de captivant încât orice cititor merită să parcurgă această poveste pe cont propriu, să descopere, să învețe.
Primul meu contact cu scrisul frumos al Monicăi a fost prin intermediul cărții Zbor Întrerupt, care a reușit să îmi zguduie gusturile literare. Răsfoind paginile am făcut cunoștință cu Nicole, o adolescentă modelată după tiparul tipic, care își trimite gândurile atât de departe încât acestea ajung în jurul avioanelor.
“De această dată aveam o zi înnorată de noiembrie, cu vizibilitate mai redusă, dar suficientă pentru zbor. Planificasem o rută mai lungă decât ieri. Eram ultima. Păstram legătura radio, uneori și vizuală.”
Nicole se învârte într-un cerc de prieteni care îi împărtășesc pasiunea pentru “păsările mari zburătoare” și tot ce își doresc este să apuce manșa unui avion. Chiar dacă adolescenții cunoșteau teoria acestei arte, nu prea îndrăzneau să faca marele pas. Curajul lor sosește împreună cu noul coleg, David, care le spune despre visul lui de a deveni pilot. Odată cu călătoria lor începe și călătoria noastră de cititori într-o lume fantastică plină de emoții, reacții, adrenalină și aventură.
Pentru că această lectură m-a atras în mrejele ei, am continuat “filmul” cu Dincolo de cer care se revarsă în aceeași manieră antrenantă.
În Dincolo de cer apar personaje noi, aventuri noi și trăiri memorabile care parcurg fiecare pagină. Scrierea este la fel de flexibilă și ușoară iar acțiunea conturată cu exactitate.
“Mi-am spălat fața cu apă rece, insistând asupra petelor negre din jurul ochilor roșii. Simțeam nevoia să-mi cobor capul sub robinet. Îl simțeam însă atât de greu încât riscam să nu-l mai pot ridica. Am renunțat.”
După ce am savurat încă o lectură placută m-am îndreptat cu pași repezi spre Stele fără galaxii, scriere care m-a surprins într-un mod plăcut. Aici am găsit rânduri scrise din perspectiva altui personaj și multe răsturnări de situație.
Chiar dacă la început pare ceva nou, scrisul lin al Monicăi m-a adus imediat la realitate și am avut siguranța că și această carte îmi va plăcea la fel de mult. Așa a și fost.
Stele fără galaxii este despre fericire și furie în același timp, remușcare, sens, revoltă. Într-un cuvânt, aici găsim o avalanșă de sentimente, întrebări și incertitudini.
“În seara în care am întâlnit-o pe Anna mi-am dorit pentru o clipă să redevin Mark cel indiferent. Am fost atât de speriat, încât am intrat în apartamentul meu pe furiș, ca un hoț, fără să îndrăznesc s-aprind lumina.”
Dacă v-am convins și sunteți pregătiți pentru o aventură pe cinste, vă reamintesc ca trilogia se poate achiziționa de aici.
