Simbol – Macul și Grădinarul

Liniștea nopții și razele lunii m-au mângâiat cu infinită blândețe și m-au legănat până când au reușit să mă transpună în cel mai real vis. Visam…și era frumos căci în vis nu există limite lumești impuse de reguli ori rațiune.

Visam că am un câmp cu maci. O întindere verde nemărginită în care, an de an, se pictează buline roșii de dorință. Câmpul meu era cel mai frumos și își împrăștia pretutindeni frumusețea. Tu, grădinarule, ai sădit floare cu floare și ai îngrijit-o ca pe propria comoară. Apoi, plimbându-te prin întreg câmpul, te-ai oprit lângă cea mai sensibilă floare. Era un mac care emana raze de lumină și inocență pură. L-ai plăcut de cum l-ai văzut și ai jurat să îl îngrijești pe vecie fără să te gândești că e un mac care, mai devreme sau mai târziu, își va pierde petalele la o singură atingere. Ai jurat că macul tău va trăi până la sfârșit, mereu înflorit. Dar care sfârșit? Sfârșitul vieții tale…

Când l-ai atins și l-ai udat pentru prima dată, macul a știut că ești cel mai bun grădinar. Magia dintre voi era atât de pură și unică. De la fereastra mea vedeam cum te contopeai perfect cu floarea, fiindu-i pe rând tulpină, petală, polen… Au urmat luni de îngrijiri udate cu fiori în care, macul nu se ofilea ci din contră, pe zi ce trecea se făcea tot mai frumos în culoare și în suflet. Simțea că soarele răsare doar pentru el, doar pentru a-i mângâia petalele cu razele fierbinți.

Acum, cred că ai obosit grădinar fermecat căci ai uitat de macul tău care avea nevoie de tine zilnic. Priveam înspre câmp și vedeam cum îl mângâiai tot mai puțin iar apa nu îi era suficientă. În unele zile îl lăsai să se stingă de sete și de dorul tău. Cât îi lipseai macului…

Cu timpul, macul s-a ofilit așteptându-ți prezența și, speriat de un dor nebun dar și de sentimente nebănuite, de fiori amețitori, a plecat în căutarea altui câmp în care, să înflorească fie și numai pentru un anotimp.

Grădinarule, te rog să-mi ierți macul că s-a lăsat speriat de ceea ce-i simțea sufletul, să-i ierți lașitatea, tumultul și sentimentele lumești.

Macule, iartă și tu Grădinarul care, în nebunia lui, te-a lăsat fără petale.