Recenzie Sunt aici – Clelie Avit

Recenzie

0
235
views

Sunt aici este romanul care vorbește despre o iubire profundă, capabilă să depășească limite, o iubire care se poate simți până dincolo de viață, resuscitând cele mai adormite emoții.

Clelie Avit a dat viață unui roman-fenomen care a emoționat o lume întreagă și care, a fost distins cu Premiul Nouveau Talent 2015.

Creat la inițiativa Fundației Bouygues Telecom, Premiul Nouveau Talent este acordat în fiecare an unui autor, permițândui-se să-și publice primul roman. Fidelă misiunii sale de a promova limba franceză și tinerii scriitori, Fundația însoțește și susține premierea cu cei doi parteneri ai săi, Metronews și Editura Jean-Claude Lattes. Anul acesta scriitorii s-au inspirat dintr-un citat al lui Marcel Pagnol:

„Toată lumea credea că e imposibil. A venit un imbecil care n-o știa și care a făcut-o.

Sunt aici dezvăluie povestea Elsei, o tânără de 30 de ani, care este specialistă în studiul ghețarilor. Pasiunea sa nebunească a adus-o pe patul unui spital iar timp de 20 de săptămâni orele au zburat fără să își dea seama, fiind în stare de comă.

Însă, în urmă cu 6 săptămâni, Elsa s-a trezit că locuiește „într-un cocon gol, o crisalidă găzduită într-un cocon” deoarece și-a recăpătat toate amintirile și poate chiar și auzi zgomote. Nici medicii și nici familia nu și-au dat seama de acest lucru pentru că Elsa nu poate semnala îmbunătățirea stării ei în niciun fel. Nu poate comunica, mișca sau simți.

În cealaltă parte a scenei, autoarea îi dă viață lui Thibault, un bărbat de 30 de ani care are o slujbă bună și o viață destul de ordonată. Thibault este serios și responsabil însă, pentru a se simți cu adevărat împlinit are nevoie de dragostea care întârzie să vină.

Personajul nostru masculin se află în același spital în care este internată Elsa însă ca și vizitator deoarece fratele său, Sylvian, urmează un tratament de recuperare. Thibault îl consideră vinovat pe fratele său pentru că s-a urcat beat la volan și a curmat viața a două adolescente iar din acest motiv refuză să intre la el în salon atunci când își însoțește mama la vizite. Iresponsabilitatea lui Sylvian îl face pe Thibault să intre în salonul Elsei din „greșeală” și să o descopere pe frumoasa adormită care mereu mirosea a lavandă.

Un impuls care nu are nevoie de explicații îl face pe Thibault să se întoarcă mereu în salonul care are poza unui ghețar pe ușă, să vorbească cu Elsa și chiar să se întindă langă ea.

„… ea e semnalul luminos menit să mă aducă la țărm, după o călătorie în adâncuri. Mi-am găsit refugiul.”

Elsa și-a dat seama de prezența străină și îi lipsea mult atunci când acesta nu apărea. Nu știa cum arată și nici prea multe detalii despre el însă, Thibault a devenit pentru ea ca o gură de aer proaspăt. Sentimentele lui Thibault atingeau aceeași undă și o considera pe Elsa medicamentul sufletului său rănit.

„Thibault a apărut cu toate emoțiile lui, toate noutățile pentru mine. N-am reușit să-i asociez nicio culoare în mod special. A fost, pur și simplu, strălucitor și surprinzător. M-am oprit la un curcubeu. Mi s-a părut poetic.”

Datorită intensității pe care Thibault i-o transmite, Elsa a început să își dorească din ce în ce mai mult să se poată mișca pentru a-l cunoaște pe misteriosul bărbat și chiar a reușit să declanșeze o reacție în aparatul care o ținea în viață.

Atât doctorii cât și familia au considerat acest lucru un impuls nesemnificativ iar pe Elsa un caz fără speranță, motiv pentru care se gândesc serios la debranșarea sa de la aparate. Toată această conversație ar trebui să-i transmită Elsei frisoane ale disperării deoarece ea este prezentă atunci când i se hotărăște soarta.

Povestea din spatele titlului Sunt aici este cu mult mai complexă însă nu doresc să vă dezvălui detaliile care mențin suspansul. Clelie Avit scrie profund, cu sufletul amalgam de sentimente și ne transmite că speranța este cea care chiar moare ultima.

Sunt aici este despre disperare, despre o luptă contracronometru, despre vinovăție, rezolvări drastice și credință. Sunt aici cuprinde două povești, două destine care se împletesc frumos, scriind un sfârșit surprinzător. Sunt aici nu este doar puterea magică a iubirii ci și o lecție din care avem multe de învățat.

Suspansul continuă până la ultima filă iar dacă sunteți curioși despre reușitele sau eșecurile personajelor construite de Clelie, vă recomand cu drag această lectură.

Lectură Plăcută!

Recenzie Sunt aici – Clelie Avit
5 (100%) 1 vote

„Scrisul facilitează cristalizarea gândului, iar gândul constituie motivaţia acţiunii.” – Colin Turner

DISTRIBUIȚI

Lasă un răspuns