Prințesa Bari – Hwang Sok-yong

prințesa bari

Prințesa Bari este acel gen de carte care te atrage datorită exteriorului frumos, te acaparează prin intensitatea mesajului, ca mai apoi, la final, să te lase în propriile gânduri și întrebări.

În Prințesa Bari, Hwang Sok-yong tratează un subiect delicat pe care putem să îl abordăm și din perspectiva tuturor mărturiilor oamenilor (reali) care au reușit să evadeze din Coreea de Nord, sperând la o viață mai bună, la un trai decent.

Am ales această lectură fără să știu ce mă așteaptă. Mi-a plăcut, dar m-a întristat în egală măsură și, din nou, m-a dus cu gândul la Un băiat pe lista lui Schindler, carte care m-a marcat. Am „ascultat” vocea lui Hwang fără să respir iar uneori mă simțeam mai sufocată și mai speriată decât micuța Bari.

Prințesa Bari este o mărturie a problemelor sociale din Coreea de Nord a anilor ’90, o perioadă în care acestă țară aunge să își piardă principalii parteneri de comerț exterior odată cu prăbușirea regimurilor comuniste din sud-estul Europei. Astfel, apare insuficiența propriei producții de alimente, lipsa materiilor prime, a locurilor de muncă și implicit lipsa banilor. Poporul este nevoit să își facă griji pentru ziua de mâine, să se limiteze la doar două mese pe zi (și acelea insuficiente) ca mai apoi să trudească pentru puțin orez. În final, asiaticilor nu le rămâne decât să plece în căutarea unui alt trai sau să se mulțumească cu ierburile găsite pe câmp.

„Umbla zvonul că și în capitală, în Phenian, era mult mai rău decât înainte. În zilele de sărbătoare și de ziua națională, nu mai primeam biscuiții și bomboanele care ne erau date pe cartelă. Aveam doar orez amestecat cu grăunțe de porumb.”

Bari provine dintr-o familie numeroasă, este a șaptea fiică (nedorită) iar numele său este legendă. Legenda coreeană spune că a existat un rege și o regină care aveau șase fete. Regele își dorise atât de mult un băiat încât, la a șaptea fată venită pe lume, regina a hotărât să o abandoneze ca să nu-l supere pe rege.

Bari a fost și ea abandontă căci tatăl său iși dorise atât de mult un băiat și de fiecare dată când i se năștea câte o fată înjura printre dinți. Albioara, cățelușa familiei, a adus-o din nou în sânul familiei și vrând, nevrând, au fost nevoiți să o păstreze. Legendei îi lipsesc câteva elemente importante însă vă las pe voi să le descoperiți :).

Bunica joacă și ea un rol important în această poveste, având rolul femeii înțelepte și este vocea care o pregătește pe Bari pentru viitor. Această familie duce lupte grele, lipsuri, se dezbină, se pierd unii de alții, se regăsesc, apoi se pierd iar. Unii dintre ei nu se mai întorc niciodată.

P.S: Cel mai bun preț îl găsiți la Libris 

Bari este eroina care a învățat să își țină în frâu durerea când sora ei își dă ultima suflare, eroina care trece cu bine de iarna geroasă în care a fost nevoită să repare iar și iar acoperișul locuinței improvizate și eroina căreia i-a urlat sufletul de durere când a observat că bunica nu mai respiră.

Drumul lui Bari a fost plin de încercări, aceasta depășind cu greutate perioada în care își dorea să fugă departe deoarece acest lucru implica și multe riscuri. Prin anii ’90 era o minune să reușești să ajungi teafăr într-un loc mai sigur pentru că, chinezii prindeau nord-coreeni cu gândul să îi repatrieze. De asemenea, multe femei ajungeau în bordeluri sau pe mâna traficanților de carne vie.

„Bărbații o pălmuiesc și ea cade. Pe rând, o batjocoresc cu toții în fel și chip. Apoi o lasă dezbrăcată și se fac nevăzuți.”

Lucrurile se mai așează puțin după ce personajul nostru ajune în Londra iar prin „se mai așează puțin”, puteți înțelege și că romanul devine oarecum static. Tumultul și dramele se opresc iar cititorul rămâne cu gustul amar din prima parte a romanului în care este punctat tragicul.

În concluzie, vă recomand Prințesa Bari căci chiar dacă este o carte subțirică care se citește ușor din punct de vedere al scrierii, este încărcată cu emoții, obstacole și reușite. Nu aș numi-o chiar o lecție de viață însă cu siguranță este o poveste pe care nu o veți uita prea curând, o poveste la care veți reflecta.

„Poetic, fantezist până la pierderea oricărei legături cu realitatea în care e creat, Prințesa Bari este un roman frumos despre dezrădăcinare, exil și imigrație.” (Page des Libraires)

Lectură Plăcută!

Lasă un răspuns