Eu împotriva mea se transformă în Eu împotriva M.E.A. și vă garantez că toate întâmplările așezate în filele volumului 2 sunt la fel de surprinzătoare și captivante precum cele din primul volum.
Cu câteva luni în urmă, prin intermediul primului volum al seriei Eu împotriva mea, am făcut cunoștință cu scrisul lui Daniel Botea, care m-a cucerit pe loc datorită diversității, limbajului și a modului de expunere.
Autorul pare decis să nu respecte tiparele (de care ne-am săturat cu toții, nu?) și să înainteze pe baza instinctului care, se pare că îl propulsează spre succes. Acesta este și motivul pentru care savurez cu atâta plăcere romanele sale. Daniel nu alege cuvinte simandicoase cu care să ne prezinte anumite descrieri sau întâmplări doar de dragul de a exista și ele acolo că deh…e la modă. Nu. Daniel Botea are un curs firesc, plăcut și ușor, peste care nu uită să presare un umor calitativ menit să ne lărgească cât mai mult zâmbetul.
Și dacă tot am ajuns la capitolul umor, vă mărturisesc că de el îmi era cel mai dor iar așteptarea asta între volume mi s-a părut o eternitate. Autorul nu a uitat nici de ironiile cu care ne obișnuise, continuând seria în aceeași manieră uimitoare care te captivează întru totul. Nu am putut să nu observ semnalele care ne atenționeză despre demersurile țării noastre, lecțiile pe care le transmite cu subtilitate dar conturate cu atenție și precizie, precum și prezentarea unor aspecte ale vieții pe care nu trebuie să le ocolim.
„Viața se întâmplă în jurul tău, iar tu ești prea ocupat șă vezi cum trăiesc ceilalți, ca să mai trăiești și tu. Nu mergi la vot, dar batjocorești alegerile poporului. (…) Valoarea ta se pierde atunci când tu încerci să devii ca ceilalți, și nu reușești să ajungi mai mult decât o copie infidelă a diferitelor valori umane. Tu ești creat să devii tu!”
Eu împotriva M.E.A. începe cu un Background plin de înțelepciune în care autorul pare să ne trezească din somnul declanșat de tehnologie și de goana după bani („Valoarea timpului nu o putem compara cu cea a banilor (…) Timpul îl primim clipă de clipă, secundă cu secundă și nu poate fi reținut.”). Nu uită nici să mulțumească cititorilor care își rup din timp pentru a-i citi rândurile și ne transmite că: „Nu cuvintele redau esența cărții, ci ideea.”
Acțiunea noului volum este mult mai alertă și te simți prins într-un roman polițist deoarece lanțul de urmăriri nu pare să se mai termine iar personajul nostru, orfanul Leinad, este pus mereu în situații limită, sau mai bine spus, împotriva lui. Uneori dă impresia că luptă cu morile de vânt însă, inteligența sa (sau norocul?, sau piticul?) doboară mereu inamicii (oameni insistenți, nu glumă) care nu se satură să revină.
La sfărșitul primului volum l-am abandonat pe Leinad chiar când înfrunta o organizație suspectă și sinistră (M.E.A.) care se ocupă cu experimente umane. Ei bine, în Eu împotriva M.E.A., Leinad continuă să-i înfrunte însă din altă postură, cea de aliat. Din dorința de a o ajuta pe Carla (pitica care i-a ajuns la suflet), Leinad acceptă să fie un „experiment” și să intre în echipa celor de la M.E.A. Desigur, la început nici prin gând nu-i trece să se lase injectat cu substanțe necunoscute însă, văzând ca echipa inapților totuși reușeste să îl găsească oriunde s-ar ascunde, Leinad se vede nevoit să nu mai opună rezistență.
În drumul său spre nicăieri, Leinad are parte de o întâlnire la fel de bizară precum toate situațiile prin care trece, și anume, întâlnirea cu o pictoriță (și cu mama acesteia, o babă tare curioasă) care îl găzduiește pentru o perioadă în schimbul unui serviciu. Cum care serviciu? Curioșilor, acum nu vă pot povesti chiar tot! Cele două nu poposesc prea mult în roman căci CINEVA le otrăvește, îndepărtându-le astfel de restul acțiunii.
„Pun mâna pe babă. E mai bleagă și mai moartă decât a bunicului (mă refer la bunica, se înțelege, nu?).”
Eu împotriva M.E.A. te adâncește pe alocuri în sumbru și mister, crime și situații limită. Pentru că Daniel este atent la detalii, nu uită să ne ofere (printre toate celelalte ingrediente) și o doză de romance pe care o dezvăluie prin intermediul Carlei.
Piticania blondă este cea care încheie acest volum cu ajutorul câtorva scrisori pe care le trimite lui Leinad și, deși nu primește nici un răspuns, aceasta nu ezită să-și mărturisească sentimentele.
„Mi-e dor de tine! Mi-e dor să mă faci să râd! Am încredere că o să te întorci!”
„Termin aici. Nu mai pot continua, știind că e ultima dată când îți voi spune ceva…Te iubesc!”
Recunosc că finalul m-a cam lăsat în ceață și a făcut loc (din nou) unei eternități. Am nevoie de volumul 3 ACUM!
Dragii mei, chiar dacă m-am cam întins cu vorba, să nu aveți impresia că v-am povestit cam tot ce este de povestit. Eu împotriva M.E.A. ascunde mai multe mistere decât am dezvăluit eu și o acțiune cu mult mai complexă care vă garantează că atâta timp cât aveți carte în mână, nu o să vă plictisiți. Ba mai mult decât atât, chiar și după devorarea acestui roman, o să îl simțiți lipit de voi și cu greu veți reveni înapoi la realitatea noastră (râdeți voi, dar eu am scuturat serios din cap după ultima filă.)
Concluzia mea? Eu împotriva M.E.A. este cel mai bun medicament pentru zilele în care nu zâmbești și nu numai. Vă recomand întreaga serie, inclusiv volumul 3 pe care îl aștept și eu căci sunt convinsă că nu va dezamăgi.
P.S: Dacă încă nu ai pus mâna pe primul volum al seriei, sper ca recenzia mea să te convingă. O găsești AICI.
P.P.S: Ca să vă ispitesc și mai mult, atașez aici o serie de citate care cu siguranță o să vă facă cu ochiul!
„Sunt cuprins de așa o lene, încât stau în pat și arunc cu ștecherul la priză când vreau să îmi încarc telefonul.”
„Mă simt foarte nefericit, cu toate că nu mai sunt mort de foame, de frig, de beat, de frică, dar sunt mort de suflet (dacă îmi acceptați expresia, dacă nu, scrieți voi alta mai bună), căci mă simt fără niciun țel în viață.”
„Credeți că Dumnezeu apreciază mai mult că stați voi la rând, la pupat obiectele de profit ale preoților, în loc să ajutați un om în nevoie? Nu asta înseamnă să fii creștin, asta înseamnă să fii cretin!”
„Luna a aprins deja lumânările cerului și continuă șă își aștepte iubitul, la fel cum noi așteptăm o viață mai bună, fără să ne implicăm activ în asta.”
„Exact așa cum s-au înfruptat toți din Germania în ’45, dorește și prietenul omului să se înfigă în mine.”
Lectură Plăcută!
