Recenzie Doi la pătrat, un singur pat – Georgiana Vâju

Recenzie

0
353
views

 

Doi la pătrat, un singur pat este o lectură ușoară, explicită, un amestec de ironie, umor și realitate.

Am ales să citesc Doi la pătrat, un singur pat pentru că promitea zâmbete iar eu căutam să mă destind puțin. Nu doar promitea, ci mi le-a și oferit. Momente de umor, fraze comice, situații haioase. Însă, după câteva pagini povestea a devenit mai realistă, mai dură chiar dacă în continuare a fost condimentată cu umor.

Georgiana Vâju ne face cunoștință cu patru personaje frumos conturate, puternice, sculptate cu caractere foarte diferite. Am apreciat modul în care mi s-au prezentat personajele, schițate pe rând, aflându-le gândurile și trăirile fiecăruia în parte. Îmi place această tehnică.

Așa l-am cunoscut pe Dorian, un avocat care își câștigă pâinea cinstit. Dorian este însurat cu Monica și au împreună 3 fetițe de 4 ani (triplete). Viața celor doi pare a fi perfectă însă personajele reușesc să ne schimbe această părere când ne permit să intrăm în mintea lor. Astfel, aflăm că Dorian are nevoie de câteva picanterii în viața lui deoarece monotonia își spune cuvântul. Ispita nu întârzie să apară, și așa o cunoaștem pe Camelia, o femeie cu un apetit sexual extraordinar care îl prinde pe avocatul nostru in pânzele sale. Să vă spun și cum s-au cunoscut? Nu vă spun, pentru că este atât de amuzant încât trebuie să descoperiți singuri și să râdeți în hohote.

Cât despre Monica, după ce o cunoaștem mai bine, ne dăm seama că nici pentru ea viața nu este roz. Să stai toată ziua în casă având grijă de 3 copilași atât de mici, singură, să te îngrijești și de aspectul locuinței și să ai grijă ca bărbatul tău să aibă mâncare caldă servită atunci când ajunge acasă, nu este deloc ușor și, ca s-o spunem pe aia dreaptă, nici plăcut nu este atunci când faci asta zilnic, fără oprire. Cum ar fi să uiți de tine? De cele minim 10 minute de relaxare sub duș? De cele 5 minute de savurat o tigară în liniște. Cum ar fi ca jumătatea ta să fie doar un musafir în căminul vostru? Îți poți imagina?

Pentru mine, Monica a devenit personajul principal chiar dacă toți patru au fost tratați la fel de către autoare. Monica a devenit eroina care îi dă bărbatului o lecție, eroina care se descurcă la fel de bine și în lipsa acestuia că, oricum, el nu prea îi era de folos în toate treburile zilnice.

„Dincolo de toate neajunsurile vieții, de responsabilități, de pasiuni, de iubiri, de situațiile amuzante, de iminentele dureri ale trecutului, sau chiar dincolo de prezența morții, viața merge înainte. Depinde doar de tine cum alegi să o continui.”

Am spus patru personaje, nu? Ei bine, apare și Florin, iubirea din adolescență a Monicăi și totul se transformă in Doi la pătrat, un singur pat.

Primul care calcă strâmb este Dorian și își i-a ca accesoriu o amantă ciopârțitoare de organe genitale. Camelia are un caracter aparte, știe și nu prea ceea ce vrea, își dorește apoi renunță. Este oarecum egoistă și puerilă dar acesta este și farmecul ei. Un fel de vulpe șireată dar, chiar și așa, ajungi să o îndrăgești.

„Să nu-ți faci griji! îmi spunea mama. O femeie știe întotdeauna, simte întotdeauna când bărbatul ei o înșală. Simte pe dracu`, mamă!  Dacă ai fi acum în fața mea, oare ai gândi tot la fel?”

Rămasă singură și cu inima frântă, după ce își vede soțul în pat cu amanta, Monica cade în brațele lui Florin.

Florin, un alt personaj frumos, este acel gen de om înțelegător și răbdător, un drăguț din toate punctele de vedere și poate că ar fi avut un viitor frumos alături de Monica, pe care încă o mai iubește, dacă nu ar fi înșelat-o în adolescență. Cum evoluează lucrurile între cei doi vă las să descoperiți singuri. Tot singuri vă veți amuza și de episodul în care Camelia, dintr-o decizie pripită, ajunge să se îngrijească de cele trei fetițe. Cât despre relația dintre Monica și Dorian, ei bine, cu riscul de a mă considera răutăcioasă, tot voi va trebui să descoperiți finalul.

Așa cum am afirmat încă de la începutul recenziei, Doi la pătrat, un singur pat este o lectură ușoară, scrisă foarte simplu și frumos, plină de ironie și da, stârnește nu doar zâmbete ci și hohote de râs pe alocuri. Însă, când am ajuns în mijlocul acțiunii, am simțit-o ca pe o realitate. Povestea Monicăi poate fi realitatea mea, a ta, a oricui. Printre rânduri găsim durere și dezamăgire, un timp care se oprește pentru cei frânți, pentru cei încercați de vină.

Georgiana Vâju a știut cum să se joce cu circumstanțele, cum să ne ofere o lecție prin prisma a doar patru personaje care au ajuns să fie Doi la pătrat, un singur pat.

Dacă recomand? Cu siguranță!

Lectură Plăcută!

"Scrisul facilitează cristalizarea gândului, iar gândul constituie motivaţia acţiunii." - Colin Turner
DISTRIBUIȚI

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.