Recenzie Am murit, din fericire – Theo Anghel (serie completă)

Recenzie

2
1038
views

am murit, din fericire alinas.ro

Am murit, din fericire este o serie fantasy menită să captiveze în totalitate, purtându-ne pe un tărâm necunosct dar fantastic, un tărâm din care, vă asigur că nu veți mai dori să plecați.

Am murit, din fericire este o serie alcătuită din 5 volume fabuloase, 5 volume presărate din plin cu acțiune, trăiri intense, suspiciuni, enigme, mult umor și eroi. Nu lipsește nici lupta dintre bine și rău și nici emoțiile provocate de fiorul dragostei. V-am spus eu că seria lui Theo Anghel are tot ce ii trebuie, nu? Iar dacă nu mă credeți, vă invit să vă convingeți singuri.

Vă mai răpesc câteva rânduri căci trebuie neapărat să vă vorbesc puțin despre personajele pe care le creează Theo, după care vă invit să vă delectați cu o recenzie completă, dar și să rămâneți uimiți și mândri în același timp, de faptul că Theo este de-a noastră, o româncă capabilă să scrie la standarde înalte, imaginația ei depășind limitele fantasticului.

Personajele create de Theo Anghel și prezentate în seria Am murit, din fericire, sunt conturate cu foarte mare grijă și atenție, bucurându-se de o complexitate rară. Fiecare personaj este construit cu o altă peniță și i se atribuie calități și defecte care îl fac unic în felul lui de a fi. Mai mult decât atât, Theo le atribuie puteri fantastice și forțe impresionante. Singurul lucru pe care îl au în comun câteva personaje, este umorul și sarcasmul care ne sunt injectate direct în vene provocând hohote de râs cititorului. Și nu știu de ce, dar cred că acest umor împrăștiat printre rânduri este cel pe care îl folosește Theo Anghel în viața de zi cu zi și bine face. Una peste alta, personajele lui Theo sunt puternice, îndrăznețe, pe alocuri sensibile și înzestrate cu mult curaj, transformându-se în eroi pentru diferite lumi.

Am murit, din fericire – Întoarcerea  (VOL.1)

Întoarcerea este primul volum al serie Am murit, din fericire, și singurul de care avem nevoie pentru a ne îndrăgosti iremediabil de lumea captivă printre pagini. Nu puține au fost dățile în care voiam să o pot scoate pe Oriana din interiorul cărții ca să îi ofer o îmbrățișare, sau pe Marc pentru a-i oferi un set de lovituri (uneori chiar merita) :).

Vă introduc în această lume minunată prezentând-o pe Oriana, o tânără de 19 ani care a crescut în grija mătușii Aimee. Din primele pagini aflăm că Oriana nu știe mare lucru despre părinții săi, crescând cu gândul că aceștia au abandonat-o în momentul în care a venit pe lume. (P.S: acest mister îl vom elucida în următoarele volume).

Acțiunea se deschide precum o capcană și totul începe în momentul nunții Orianei, când aceasta moare din cauza unui accident stupid. Chiar dacă corpul îi rămâne inert, pe podea, sufletul se pregătește pentru cea mai zbuciumată și incredibilă călătorie. Așadar, sufletul îi ajunge într-o altă dimensiune, un loc necunoscut care îi dă fiori și ajunge să fie numită recuperator de suflete, ceea ce înseamnă că misiunea ei abia acum începe. Desigur, împreună cu noul titlu își fac apariția și un set de instrucțiuni, iar ca bonus, doi îngeri care aparțin unor lumi diferite.

Ama, îngerul bun, al luminii, are misiunea de a-i oferi numai sfaturi înțelepte Orianei, îndreptând-o spre calea cea bună pe când Abel, drăcușorul, încearcă să o aducă de partea diavolului.

Prima mea recenzie despre Întoarcerea, o găsiți aici.

Primul volum este condimentat cu umor și cu tot felul de situații menite să ne invadeze mintea cu mii de întrebări. Realitate, adevăr sau minciună? Theo Anghel ne poartă într-o lume minunată, ireal de reală, o lume care mă face să scutur din cap în încercarea de a reveni cu picioarele pe Pământ însă, știu că nu am nici o șansă atâta timp cât nu las cartea din mână. Și nu vreau să o las!

„Plecase, zdrobit de pierderea mea. Îmi părea rău pentru el, dar nu regretul iubitei era cel ce mă stăpânea, ci al prietenei. Ce păcat că a trebuit să trec printr-o moarte, ca să înțeleg asta!”

Am murit, din fericire – Chaos (VOL.2)

Evident, nu am rezistat prea mult fără Oriana (sau Abel?) și m-am aruncat imediat asupra volumului 2 căci, așa cum vă spuneam, primul volum este mai mult decât o lectură savuroasă, este o inițiere într-o lume care creează dependență.

În Chaos am găsit mult mai multe replici care m-au amuzat teribil dar și mult sarcasm. Nici despre situațiile limită sau acțiunea continuă nu pot să mă plâng iar fiecare pagină parcursă mi-a lăsat un gust de „mai vreau”, fiind condimentată atât cât trebuie.

În volumul doi descoperim o Oriana mai sigură pe sine, o fată descurcăreață, mai matură, care deja s-a acomodat cu statutul de recuperator de suflete și arată o oarecare înțelegere în privința prezenței lui Abel și a Amei. Tot aici, avem parte din plin de lecții de viață și suntem obligați să pășim peste răutatea semenilor noștrii, învățând ce înseamnă compasiunea și curajul. Unele pasaje din roman te înfioară pe când altele îți propun o reflectare profundă asupra lucrurilor care ne înconjoară.

Pe lângă numele aflate pe lista cu suflete de salvat (cea trimisă de Sus), Oriana mai adaugă câteva (Mati, Victor, Anemona) și se transformă în erou din simpla dorință de a îndepărta calvarul din viețile oamenilor. Aventura Orianei nu se termină aici căci se trezește primind „rolul vieții ei” și anume, devine responsabila unui proaspăt recuperator. Totul ar fi putut decurge normal dacă Gudila (un alt personaj conturat frumos) nu s-ar fi dovedit un enervant și jumătate la care mai adaugăm și statutul de problematic.

Hohote de râs am pierdut și la întâlnirea celor doi și au fost provocate de modul în care Gudila și Oriana pregăteau înmormântarea trupului recuperatorului. Ca să vă faceți o idee despre Gudila, tot ce vă pot spune este că se consideră un filosof pe care Cerul îl revendică chiar cu câteva minute înainte să se sinucidă. Comicul situației este demențial și vă asigur că îl veți întâlni foarte des în această serie.

Chaos este și despre dragoste și pasiune, despre cum rațiunea pierde în fața acestui sentiment iar vinovatul este Marc, un recuperator care „profesează” de zece ani.

“Buzele lui le atinseră pe ale mele, dar nu mă săruta. Doar stătea aşa. Ardeam. Palmele lui pe trupul meu, fruntea lipită de a mea şi apropierea atât de primejdioasă a buzelor noastre făceau să nu mai fiu conştientă de nimic în jurul meu.”

Marc ocupă spațiul din mintea Orianei și reușește să-i fure emoții și bătăile accelerate ale inimii. Tot Marc este și motivul pentru care Ama o mustră pe Oriana deoarece aceasta îl consieră un pierdut care este de partea Întunericului. Abel este singurul căruia îi convine situația și ghiciți de ce…

Am murit, din fericire – Dincolo (VOL.3)

Dincolo ne servește o acțiune mult mai bogată (se poate mai bogată de atât?) și este romanul care te lasă cu cele mai multe întrebări. Dincolo este locul în care ajunge Oriana după extragere (împreună cu cei doi îngeri), locul în care se așteaptă judecata și care ne pune la încercare imaginația (mă întreb…Theo de unde o are?).

Dacă deschidem acest volum ne angajăm într-o călătorie diferită, o călătorie care ne poartă prin Infern. Această scriere este mult mai serioasă, plină de dureri și real. Rânjetul lui Abel mai îndulcește puțin situația precum și sarcasmul pe care Theo Anghel a avut grijă să îl introducă din nou.

În noua lume a Orianei, eroina noastră și-a pierdut puterile și nu este decât un om obișnuit, așa cum era înainte de ciudata moarte. În Transeo, îngerul și drăcușorul ei o ignoră păstrând distanța iar acest lucru o deranjează vizibil pe Oriana deoarece se atașase de ei ajungând să-i considere familie. Chiar și așa, când Orianei i se ivește oportunitatea de a evada din Transeo alături de alți recuperatori care își așteptau și ei judecata, Ama și Abel decid să-i încurajeze actul de rebeliune și i se alătură pornind într-o nouă aventură.

Călătorii nu cunosc destinația finală însă sunt disperați să părăsească acea încăpere în care tot ce li se servea era Ima. Nu v-am spus nimic despre aducătoarea de Ima, nu? Ei bine, va trebui să parcurgeți această lectură ca să aflați. Tot ce vă pot spune este că rolul ei are o importanță aparte.

În Transeo, interacționând cu alți condamnați, Oriana își face cunoștințe noi (Alvira, Eshe, Ghenadie, Keeva) alături de care pornește la drum. Unii dintre ei dispar încă de la primii pași, pe când alții reușesc să ajungă puțin mai departe în poveste. Vă anunț că această călătorie este una cât se poate de dură, o călătorie care ne conduce prin ținuturi înșelătoare, mlaștini și capcane, o călătorie plină de tortură, trădare și distrugere.

„Dezastrul îşi jucase ultima scenă şi regizorul nu mai pregătise alta. Speranţa moare ultima? Ei bine, iată că se întâmplase. Murise!”

Dincolo ne arată o altă față a relației dintre Ama și Abel dezvăluind un trecut comun care stârnește tremur și frisoane. Theo Anghel a construit totul atât de bine încât, a evitat orice urmă de clișeu raportată la relația dintre cei doi opuși.

 În acest volum, cele trei personaje au evoluat spectaculos, închegând legătura dintre ei care acum a devenit una foarte puternică. Toate aceste elemente pe care Theo le introduce în seria Am murit, din fericire, nu fac altceva decât să apropie cititorul atât de mult de povestea ei încât, la terminarea lecturii pur și simplu nu se va putea desprinde de personaje, de trăirile întâlnite în file și de fantasticul care acaparează totul.

Am murit, din fericire – Purgatorio (VOL.4)

Purgatorio, volumul cu numărul patru din această serie, este încărcat cu situații dramatice (nu își pierde savoarea) și se desfășoară într-o lume greu de imaginat și de simțit. Tocmai din acest motiv, nu o să vă dezvălui prea multe din acest volum deoarece este necesar să îl parcurgeți singuri căci fiecare simte și trăiește în felul lui.

Autoarea a introdus elemente care sfâșie, inventând un orășel în care îți e greu să trăiești, să supraviețuiești și cu toate astea, să îți păstrezi limita de rațiune. Aici, reîntâlnim personajele dragi dar mult mai mature și același umor cu care ne-am obișnuit.

„Clar! Universul murea de plictiseală și se hotărâse să-mi joace mie o farsă colosală pentru a se dezmorți din apatie.”

Nici personajele noi nu încetează să apară, personaje care sunt necesare pentru a trece povestea către necunoscut. Theo a scris despre o societate primitivă care scoate la iveală slăbiciunile omenești precum și reguli cărora personajele trebuie să se supună.

În Umut, Oriana nu este la adăpost așa cum crezuse inițial ci din contră, era ținta sălbaticilor care au ca scop capturarea sa. Umut (speranță) nu le mai oferă personajelor noastre speranță ci din nou, o luptă continuă pentru supraviețuire. Abel este mai luptător ca niciodată și putem observa cum aripile de drac încep să îi dispară din cauza bunătății care se instalează în pielea lui. Este protector cu Oriana și Ama și este capabil de orice sacrificiu pentru a le știi în siguranță.

Se dovedește că Oriana este mult mai specială decât ne-am fi putut noi imagina la începutul acestei serii și tocmai de aceea noi, cititorii, vom lua parte la o nouă avalanșă de evenimente cu o acțiune alerta care ne taie respirația. Miza este mare, lupta cu demonii la fel, bătălia forțelor nu are de gând să înceteze precum nici momentele dramaice. Încă nu v-am stârnit curiozitatea? Imposibil…

În Purgatorio,  apariția mamei Orianei declanșează noi emoții și dezvăluie noi secrete. Surpriză sau nu, mama Orianei nu a venit singură în Umut ci însoțită de Marc. Sentimentele lui Marc și a Orianei depășesc orice limită, rațiune sau imaginație. Aceștia sunt mai înflăcărați ca niciodată iar dragostea lor nu mai este un secret. Iubirea se plimbă în voie lângă ei și este atât de puternică încât Marc s-a decis asupra sacrificiului suprem. Despre ce este vorba? Vă las pe voi să descoperiți. Tot ce vă pot spune este că la finalul acestui volum îmi venea să plâng pentru Marc, pentru Oriana, pentru întreaga situație. Și, mai îmi venea să o sun pe Theo să-i cer să schimbe finalul, să găsească ceva mai puțin dureros și să-i aducă din nou împreună căci după toate prin câte au trecut, meritau puțin mai multă milă din partea autoarei. Apoi, am aflat că Theo Anghel lucrează la ultimul volum al seriei, un volum în care mi-am pus toate speranțele în legătură cu această minunată poveste.

Am murit, din fericire – Diabolic (VOL.5)

Diabolic este ultimul volum al acestei serii, ultima scriere care ne poartă pe meleaguri fantastice și ultima călătorie prin ținuturi greu de imaginat.

În ultimul volum întâlnim multă tensiune, situații dureroase inspirate din realitate, demoni și probleme. Oriana se reîntoarce în Chaos și este nevoită să își reia îndatoririle din punctul în care le lăsase. Nu trece mult și problemele încep să apară, Oriana căutându-le rezolvare. Nici ceasul recuperatorului nu se odihnește și o trimite pe eroina noastră în diferite misiuni. Dorul de Marc îi seacă sufletul precum și vina că a dat peste cap viața salvatoremilor săi. Abel și Ama s-au întors mai mult oameni decât înger și drac iar această transformare are urmări acide.

„Nu avea niciun rost să mă lupt cu aberaţiile ce mă bombardau de când revenisem. Nu mai înţelegeam nimic, îi găsisem pe toţi mai suciţi decât îi lăsasem.”

Credeam că volumul anterior al seriei Am murit, din fericire, a ilustrat toată durerea și duritatea căreia îi poate da viață Theo Anghel însă, se pare că m-am înșelat deoarece a „stropit” și acest volum cu același haos care nu îți permite să respiri atâta timp cât citești această scriere.

Din altă perspectivă, vom arunca o ochiadă în viața lui Marc, vom asista la războiul dintre înger și drac dar și la micile demonstrații de iubire dintre ei, vom lua parte la regrete și ne vom lupta împreună cu Oriana pentru a salva fiecare suflet care se naște în rândurile lui Theo.

Din nou, întâlnim personaje lăsate în urmă, și anume: preotul Sandu, micuțul Viorel, tânăra Iulia   (din nou abandonată), patronul Anais împreună cu personalul Luxurei, pe draga de Mati, oamenii catacombelor și pe filozoful de Gudila.

Se dovedește că Gudila a eșuat în rolul de recuperator iar Oriana în cel de îngrijitoare al acestuia. Din această cauză, Oriana este obligată să îl predea Supermilor însă, la început refuză cu vehemență. Cântărește lucrurile abia când obseră că urmările se revarsă asupra Amei, îngerul său iubit. În ce parte se înclină balanța va trebui să aflați singuri.

Pentru că scrierea lui Theo este complexă, aș putea scrie despre ea două zile fără întrerupere dar, atunci, care ar mai fi farmecul? Vă propun să o luați la pas și prin Diabolic pentru a afla ce se întâmpla cu Marc, Oriana, Abel, Ama și cu restul situațiilor care par că nu își găsesc rezolvarea. Am avut emoții în privința finalului însă, Theo a avut grijă să il să îl aducă pe un drum frumos, oferindu-i strălucire.

Oare Gudila își va primi pedeapsa? Ama și Abel vor putea înfrunta statutul lor și își vor liniști suflet? Cât despre Marc, oare o va revedea vreodată pe Oriana?

Toate aceste deslușiri și chiar mai mult, însoțesc ultimul volum al seriei Am murit, din fericire. Diabolic nu este doar diabolic ci plin de umor, sarcasm și sentimente nebănuite.

Mulțumesc autoarei pentru exemplarul oferit! Te îmbrățișez cu drag, Theo!

Dacă ați parcurs cu rabdare această recenzie completă a seriei, nici nu mă îndoiesc de faptul că v-am stârnit curiozitatea. Așa cum am afirmat în rândurile de mai sus, această serie este atât de completă și are un curs atât de frumos încât, cu greu m-am abținut să nu o povestesc cu lux de amănunte in simplu motiv că merită citită, trăită, simțită.

Ceea ce am v-am povestit eu este o mică parte din întreaga esență, o introducere subtilă în interiorul unei lumi căreia îi veți duce dorul la terminarea lecturii. Un altfel de fantasy, o altfel de poveste, o altfel de luptă. În Am murit, din fercire, descoperim unicitate, idei bine închegate și multă, multă imaginație.

Lista cărților scrise de Theo Anghel o găsești aici

Vă garantez că este acel gen de lectură care, la final, ne lasa cu multe întrebări fără răspuns, cu o altă perspectivă asupra realității noastre, pe alocuri cu un gust amar, cu dorința de bunătate, de învingător, dar și cu un surâs trist în colțul gurii. Știi vorba aia: dacă o carte este scrisă bine, întotdeauna ți se va părea o lectură mult prea scurtă? Cred că se referă la Am murit, din fericire chiar dacă a prins viață în 5 volume generoase!

P.S: La Quantum ai un preț special pentru întreaga serie!

Dacă achiziționezi volumele separat, verifică cea mai bună ofertă la Libris, Elefant și eMAG.

Lectură Plăcută!

Recenzie Am murit, din fericire – Theo Anghel (serie completă)
5 (100%) 5 votes

„Scrisul facilitează cristalizarea gândului, iar gândul constituie motivaţia acţiunii.” – Colin Turner

DISTRIBUIȚI

2 COMENTARII

Lasă un răspuns