Aviatoarea este al doilea roman prin intermediul căruia Sandra Coroian ne pune la încercare imaginația și gustul pentru aventuri frumoase.
Chiar dacă aștept plină de curiozitate volumul doi din I.R.En, mă bucur să pot gusta din orice scriere în care stă captivă imaginația Sandrei. Recunosc că mă așteptam să găsesc în paginile acestei cărți la fel de multe situații limită sau întorsături ale destinului precum în I.R.En. Ei bine, această poveste este total diferită însă, nu vă speriați căci amprenta autoarei este la locul ei, vie, reușind totuși să ne bage în ceață pe alocuri.
Motorul este inima unui avion, dar sufletul său este pilotul. – Walter Raleigh
Aviatoarea este o călătorie frumoasă, un zbor deasupra sufletelor, a sentimentelor și a timpului. Această carte nu ne invită doar la o călătorie într-un avion ci ne poartă dincolo de el, dincolo de nori, pe tărâmuri necunoscute, prin inimi zdrobite, suflete pierdute și emoții puternice.
Cartea Sandrei a fost încadrată la genul SciFi însă, dacă e să mă întrebați pe mine, v-aș răspunde fără să stau pe gânduri că, încă nu s-a inventat o categorie care să definească stilul autoarei. De ce? Pentru că e unic. Sandra Coroian nu scrie haotic ci diferit. Și bine face căci a reușit să își contureze un „ceva” al ei fără să se folosească de tipare tipice pentru a aduce la viață povești interesante. Sunt convinsă că așa va proceda și în viitoarele scrieri căci altfel nu ar fi Sandra.
Încă din primele pagini am făcut cunoștință cu eroina noastră, Süre Vanay (nici nu mă așteptam la un alt nume. Nu putea fi Maria căci, după cum am afirmat mai sus, unde găseam amprenta Sandrei?), o aviatoare curajoasă și ambițioasă care pornește în cea mai importantă misiune a vieții sale. Această misiune stranie o poartă spre un alt Naram, un Naram necunoscut, un loc în care războiul ia amploare.
Cu sufletul bucăți din cauza pierderii bunicului Gamah precum și a dispariției fratelui său, Sergei, aviatoarea noastră nu mai are nimic de pierdut iar drept urmare, țintește spre absolut ignorând orice risc.
Întreaga aventură ia naștere atunci cand Süre pleacă în căutarea unei adrese ciudate pentru a livra o scrisoare. Când se apropie de muntele Histo, cunoscutul devine necunoscut iar eroina noastră împreună cu cititorul, se pierde în două lumi paralele gândite atât de frumos încât, inevitabil apare starea de confuzie dar și o dulce degustare a Universului prin care ne poartă Sandra.
„— Prefer să mor în înaltul cerului, ca o pasăre, decât să-mi aştept moartea să pice din cer.”
Un val de sentimente frumoase își face apariția împreună cu Balakian, un tânăr misterios care îi oferă protecție aviatoarei pe tot parcursul romanului.
„Când nu mai ai pe nimeni, spiritul tău se leagă cu totul de prima persoană care îți arată un pic de afecțiune. Fără să îți dai seama, devine ancora ta când totul în jur dispare.”
Între cei doi au loc un set de replici spumoase și pe alocuri amuzante care reprezintă “picantul” din această poveste. Eu mă opresc aici cu povestitul chiar dacă sunt multe detalii pe care le-am omis iar acest lucru se datorează faptului că îmi doresc să citiți acest roman și să descoperiți siguri întreaga aventură. Parcurgând fiecare cuvânt cu mare ateție din Aviatoarea, veți afla dacă cei doi reușesc să oprească razboiul și încotro îi poartă destinul.
P.S: Sandra, am fost fermecată de brândușele tale!
Citate preferate din Aviatoarea
„Te pot iubi de 72 de ori pe minut
atunci când totul este calm.
Am nevoie de doar 460 de rotații
ca să te pot purta spre cer.”
Te-am iubit, te iubesc şi te voi iubi până când cerurile se vor împreuna cu pământul şi timpul va înceta să mai existe.”
