Anonima de miercuri este cea de-a patra aventură a Melaniei Lupu, un personaj foarte bine structurat căruia i se atribuie un caracter puternic.
În urmă cu ceva timp, participând la o discuție despre romane polițiste, cineva mi-a atras atenția spunându-mi: “Rodica Ojog-Brașoveanu scrie al naibii de bine punctând suspansul la cote înalte. Ar trebui să încerci!” Această frază mi-a fost suficientă încât să îmi doresc să o citesc. Notasem scrierile Rodicăi în To Read List-ul meu însă, dintr-un motiv sau altul mereu amânam această lectură.
Ei bine, mare mi-a fost bucuria când, în urma participării la un blind book am primit chiar Anonima de miercuri. Mulțumesc din nou Cristinei pentru această minunăție de carte, dar și pentru faptul că m-a făcut să îmi încep lectura mult mai repede. Am îndrăgit-o pe Rodica și scrisul ei frumos iar drept urmare, am achiziționat și Cutia cu nasturi.
Revenind la recenzie, despre Anonima de miercuri ar fi multe de spus însă, voi încerca să mă limitez căci nu doresc să stric o lectură pe cinste. Asadar, în paginile cărții ne întâlnim cu Melania Lupu, o bătrânică cu o minte ageră și cu o capacitate devastatoare de a trage anumite concluzii solide.
Melania Lupu mi-a captivat atenția încă din prima clipă datorită replicilor ei inteligente care sunt presărate cu o doză potrivită de ironie. Este un personaj feminin complex care ne poartă într-o aventură fantastică.
Pe scurt, proaspăt ieșită din închisoare sau din „pensiunea aceea drăgălașă”, Melania este fericită să îl întâlnească pe vechiul său prieten, motanul Mirciulică și nu își dorește altceva decât să se bucure de plăcerile simple ale vieții.
În timp ce Melania își reia existența în garsoniera sa din strada Toamnei, Ștefan Popa, unul dintre apropiații ei, este asasinat. Maiorului Cristescu îi revine sarcina de a investiga crima iar simplul gand la reîntâlnirea cu Melania, îl face sa tresară.
“Melania nu-i în toate minţile! Ne moare un prieten, un om pe care-l cunoaştem de treizeci de ani şi ea consideră că-i o zi excepţional de plăcută…”
Suspansul se mărește când ies la iveală tot felul de probe care îl acuză pe nefericitul de Cris Gregorian, de asasinarea domnului Popa. Numărul de suspecți se mărește și îi include și pe cuceritorul Nicolau și pe avocatul Miclescu, un bărbat afemeiat.
Din avalanșa de personaje ale Rodicăi mai fac parte și nume ca Adina (o femeie de o frumusețe răpitoare), Vanda Trai-Dulce (colega de celulă a Melaniei), Gigi Song, Cătălina, Dorin, și lista continuă.
Rodica Ojog-Brașoveanu a creat o personalitate unică pentru fiecare personaj și a cusut cu mare grijă umor și ironie de calitate.
– Cine-i?
– Soţia mea.
– Când era minoră! Şaptesprezece ani?
– Nu, douăzeci şi cinci. Părea totdeauna foarte tânără.
Am ales să citesc Anonima de miercuri în loc să privesc pe geamul autocarului timp de 4 ore și dați-mi voie să vă spun că nici nu mi-am dat seama când am ajuns la destinație.
Dacă aveți nevoie de puțină destindere, de personaje care să vă coloreze orele, precum și de replici spumoase, vă recomand cu drag această lectură.
Lista cărților scrise de Rodica Ojog-Brașoveanu o găsiți aici.
Replici memorabile – Anonima de miercuri
– Zi! Cum a fost?
– Ce să vă spun, fraților?! Nasol momentul, mișto coliva!
– Ce te așteptai? Să fie party la Bellu? Să vină cu casetofonul?
– Mi-e îngrozitor de dor…
– Înălțător, dar neinteresant. Bagă alt text.
– Toată ziua m-am gândit la tine.
– Îți dau voie să te gândești și la noapte!
“Trebuie să recunosc că era inegalabilă în găsirea termenilor amabili. O răpește un gangster în plină stradă, o sechestrează într-un ranch părăsit, o alta chiar tânără, ar fi făcut infarct sau cel puțin o superbă criză de isterie, iar prietena mea Melania consideră toată chestia drept o excursie la iarbă verde…”
