alter. ego. este romanul care ilustrează controversata perioada din jurul vârstei de douazeci de ani precum și dorința de a atinge independența și drumul spre aceasta.
Acest roman te captivează, te surprinde și ți se lipește de mâini astfel încât, cu greu îi dai drumul chiar și atunci când ai ajuns la ultima filă. alter. ego. este despre comportamentul tinerilor, despre evoluție, despre tot ceea ce ne dorim sau visăm. Scrisă la persoana I, cartea Anei te poate zdruncina serios, obligându-te să îți vezi în oglindă propriile regrete, dar și acele goluri pe care nu le-ai umplut la timp.
Ana Mănescu conturează cu maturitate și naturalețe personajul Sonnja, o tânără “vicioasă” căreia îi place să scrie, să dea viață, să cunoască emoții. Sonnja își dorește să devină scriitoare însa nu este sigură de această reușită și amână momentul în care se va apuca serios de scris.
“Numele meu este Sonnja. Sunt vicioasă, singură, răzvrătită și mizerabilă.Noi vom schimba lumea. Suntem cei care vibrează. Stârnim valuri, uragane și cutremure, dar merită. Sau cel puțin asta am crezut toți la început.”
Sonnja își “păstrează esența” și reușește să muleze lumea înconjurătoare după forma viselor ei. Aceasta are un caracter complex dar și un mod de viață haotic. Iubește arta, prietenii, viața, iubirea și nu pune deloc preț pe lucrurile materiale. Visează ca, într-o altă “dimensiune” să poată schimba lumea așa cum V. i-a schimbat-o pe a ei. Sonnja își dorește o iubire necondiționată, fără margini, nebunească și intensă.
“Da, eram fericiţi. Îi eram oarecum dragă. Eram îndrăgostită de el sau de ceea ce reprezenta el. Evident că a fost degeaba, dar, vezi tu, focurile de artificii durează mereu puţin. Altfel şi-ar pierde farmecul, iar când ochii te-ar durea şi timpanele ţi-ar ţiui ai ajunge să le urăşti.”
Autoarea „lucrează” sincer și curat, fără teamă de reproșuri sau etichete. Tot ce sublinează în alter.ego, nu este decât un curs normal pe care mulți îl neagă, îl ascund, sau preferă să îl păstreze în interior pentru veșnicie. Filele Anei sunt ca o masă uriașă de pe care ne servim cu eșecuri, cărți, iluzii, idealuri, tigări, iarbă, tripuri și vin. Ne servim cu muzică bună, dans, brațe împreunate, sex, inimi care bat în același ritm, dragoste, uragane și prietenie. Chiar dacă Ana Mănescu are un platon plin, mesajul este simplu și direct: Păstrează-ți esența și iubește. În ordinea asta.
Cu cea mai mare sinceritate vă spun că, Ana Mănescu reușește să zguduie emoțiile și gândurile cititorului, reușește să ne conecteze sufletul astfel încât să trăim în paginile sale.
Nu vreau să vă dezvălui mai multe căci îmi doresc să parcurgeți singuri rândurile Anei, să simțiți și să vă bucurați de o lectură românească,un alter. ego., poate una dintre cele mai bune.
Citește și: Recenzie Sclipind la ultimul vagon – Andreea Blându
Citate din alter. ego.
“E mai multă îndoială în inimile noastre decât dragoste.”
“Vreau Intensitate, vreau Fericire, vreau să fim Noi, chiar dacă la final din Noi rămân doar poveştile. Măcar o să am despre ce scrie.”
“Ar fi tare dacă ar fi suficient faptul că amândoi vibrăm, că uneori suntem pe aceeaşi frecvenţă. Ar fi super. Dar, na, fără dramă nu aş mai avea despre ce scrie, nu?”
“Cred că am fost prinși cu toții în vălul rapid al evoluției și ne-am învârtit de atâtea ori încât am amețit. Am uitat cu desăvârșire că fericirea se găsește în cele mai simple noțiuni, nu în bani, case, mașini, cârpe de firmă, prestigiu și privilegii sociale.”
Lectură Plăcută!
