Leila – Măritată cu forța este o carte document, o mărturie tulburătoare a unei vieți dominate de legile necruţătoare ale tradiţiei.
Când am decis să citesc Măritată cu forța, nu știam ce mă așteaptă dincolo de copertă dar, nici în cel mai acuns gând al meu nu-mi puteam imagina că această lectură avea să mă sufoce.
A fost suficient să parcurg primele rânduri ca să nu mă mai pot opri până la sfârșit. Am citit cartea dintr-o suflare și cu cât avansam mai mult, cu atât simțeam o nevoie disperată de aer. Singurele momente de respiro erau pauzele dintre capitole când mă încărcam cu energie pentru următoarele rânduri care aveau să redea și mai multă durere și suferință.
Leila – Măritată cu forța m-a făcut să simt nedreptatea în cel mai dur mod, să mă simt neputincioasă, revoltată, furioasă, dar și recunoscătoare pentru tot ce mi s-a oferit, pentru tot ce am trăit și trăiesc. Acest carusel al emoțiilor și al trăirilor mi-a amintit de Un băiat pe lista lui Schindler dar și de Elsa a doamnei Florina Sanda Cojocaru, două lecturi care la fel, m-au provocat să-mi țin respirația până la ultima filă.
Marie Therese Cuny a transpus extraordinar de direct experiențele Leilei, o tânără de 20 de ani care nu a avut o copilărie normală deoarece este marocană prin tradiție. Cu o mamă arăboaică și un tată berber, Leila a trăit mai mult pedepsită, agrsată, făcând pe sclava și, mai cumplit decât asta, neavând parte de o vorbă bună din partea părinților, darăminte de o mângâiere sau îmbrățișare.
Leila a suportat cele mai cumplite acte de violenţă devenind instabilă și revoltată însă, fără succes pentru că în casa ei domneau tradiţiile necunoscute în lumea occidentală și un devotament suprem față de părinți.
„Aș fi vrut să am curajul să dovedesc că libertatea de a trăi și de a iubi este un drept. Am eșuat.”
Chiar dacă trăia în Franța, sistemul bolnav a decis pentru ea și ajunge să se căsătoreacă cu forța, cu un bărbat pe care nu l-a întâlnit niciodată. Împreună cu căsătoria, Leila primește ca bonus încă o serie de tratamente josnice și chinuri amare. Din nou, familia rămâne indiferentă căci tradiția nu se discută.
Finalul mi-a oferit o lecție importantă. Leila continuă să ne povestească cum încet, încet, cu ajutorul psihoterapiei, reușește să-și recapete stabilitatea și încrederea chiar dacă mai simte puțină teamă față de viitor. Ea nu-și disprețuiește familia și nici pe sălbaticul de Mussa, fiind de părere că toți au fost prinși într-un sistem ancestral care continuă să funcționeze în unele familii.
„Nu contra lui trebuia să mă lupt ci contra tradiției, iar eu am greșit. Mânia și furia ne împiedică să gândim.”
Cea mai bună decizie a sorții a fost venirea pe lumea a lui Riad care înseamnă totul pentru Leila. Eroina noastră îi promite solemn fiului său că va fi liber să aleagă femeia pe care o iubește și că viața lui va fi diferită.
La finalul cărții, printre rândurile de mulțumiri regăsim următoarele: Mulțumesc lui Marie Therese Cuny care a știut să mă asculte și să retranscrie viața mea prin scriitura ei frumoasă.
În concluzie, vă recomand cu drag să citiți Leia – Măritată cu forța, o lectură la care este imposibil să nu tresari, o lectură care ne arată ce înseamnă libertatea, recunoștiința și care, oferă diferite perspective.
Deoarece această carte se găsește destul de greu (stocul se epuizează repede), îți recomand să-i verifici disponibilitatea și la Cărturești, eMAG, Elefant sau Libris.
Lectură Plăcută!
