Lacrimi de îngeri. Dincolo de viață – Ioana Dumitrăchescu

Recenzie

2
858
views

Lacrimi de îngeri este o dramă despre iubire, despre viață și despre alegerile pe care le facem. Este o carte plină de emoții, care te trece prin toate stările posibile și îți smulge și câte o lacrimă.”

Lacrimi de îngeri. Dincolo de viață este primul roman semnat de Ioana Dumitrăchescu, pe care îl citesc și în același timp, este și prima întâlnire cu Editura Celestium. Rândurile de mai sus aparțin Ancăi care are o agendă plină numai cu titluri minunate (este o ispită si o puteți citi pe randurileevei.wordpress.com) și care, prin intermediul recenziilor ei frumoase, mereu mă convinge că trebuie să parcurg o anumită lectură.

Asta s-a întâmplat și cu romanul Lacrimi de îngeri. M-a atras sinopsis-ul, dar și recenzia Ancăi care a fost exact pe gustul meu, fără spoilere. Deși povestea Ioanei este foarte complexă, ușor de parcurs și ușor de povestit, mă voi limita doar la câteva detalii astfel încât să nu stric lectura celor care își doresc să se avânte în povestea ei.

Revenind la recenzie, trebuie să vă spun că încă de la prima pagină m-am lovit de farmecul poveștii care constă în faptul că două dintre personaje sunt reale. Chiar dacă întâmplările sunt ficțiune, faptul că personajele au existat și că au avut o oarecare legătură, transformă totul în magie.

După scrisoarea emoționantă de rămas bun, facem cunoștință cu Alexandra, personajul principal, care este descrisă ca fiind „o fire dulce și senină” pentru care tot ce conta în lumea asta era să cunoască sufletele celorlalți și ce anume îi face pe aceștia să reacționeze într-un anumit fel. Totuși, Alexandra, fata cu ochii căprui, mari și coerenți, avea ceva care o întrista: nu reușea să cunoască sălbăticia iubirii.

Părinții Alexandrei sunt destul de severi și prea puțin prezenți în viața ei iar singurul care îi este alături e Cristi, cel mai bun prieten al său. În trecut, între Alexandra și Cristi a existat o mare tensiune, tensiune care revine atunci când Ale îl întâlnește pe Florin. Prima întâlnire cu Florin o are în vis după care îl caută, îl așteaptă și îl găsește. Cei doi ajung să formeze un cuplu, trăind împreună momente frumoase și emoții puternice.

„Ceva mai viu nici nu exista. Lumea se oprea în loc, lăsându-i pe ei să fie actorii cei mai importanți ai piesei de teatru.” 

Firul parcă începe să se destrame când Florin o duce pe Alexandra la mare iar destinul încăpățânat face ca, în tren, lângă cei doi să apară chiar Cristi a cărui destinație era tot Constanța.

Între Alexandra și Cristian a fost ceva mai mult decât o prietenie în sensul că eroina noastră se îndrăgostise de Cristi în timp ce acesta se purta urât cu ea aruncându-i cuvinte grele. Ca să rămână lângă el, Alexandra a trebuit să îi accepte doar prietenia chiar dacă aceasta o măcina în tot sufletul. Ca de obicei, roate se întoarce iar Cristi își dă seama că o iubește pe Ale chiar când aceasta crede că ți-a găsit alesul, pe Florin. Aici începe din nou tensiunea care se amplifică când, în drum spre mare, Cristi o întâlnește pe Cristina iar cele patru personaje ajung să se cazeze chiar la același hotel și să își petreacă vacanța împreună.

În Constanța, magnetismul ia amploare și cu pași timizi Ale și Cristi dau de înțeles că între ei a mai rămas ceva care îi unește. Acest lucru îi sfâșie inima lui Florin dar nu pare să renunțe la iubita lui. Ajunși înapoi în Oradea, relația celor doi începe să scârțâie. Alexandra este disperată din cauza dispariției lui Cristi. Alexandra se îndepărtează de Florin, rupând legătura cu acesta, determinându-l să recurgă la un gest necugetat.

„Pentru mine, nu mai există zi sau noapte, viață sau moarte. Nu aștept decât clipa când vom fi iar împreună.”

După multe suferințe și emoții puternice, Ale decide că este timpul să îl caute pe Cristi. Astfel, ajunge în Brașov, orașul preferat al prietenului său iar acolo… ei bine, de acolo vă las pe voi să descoperiți totul.

În continuare, romanul Lacrimi de îngeri este presărat cu tot felul de răsturnări de situații, cu trăiri care fac cititorul să guste cu nesaț din lectură, dorindu-și în același timp să nu se termine. Autoarea a lăsat multă iubire în cartea ei și ne-a permis să cunoaștem fiecare personaj, romanul fiind relatat la persoana a III-a. Chiar și așa, Ioana ne oferă și fragmente scrise la persoana întâi, fapt ce ne apropie mai mult de personaje. Însemnările de la sfârșit sunt un deliciu precum și cele trei părți în care este structurat romanul și anume: Florin, Cristian și Ștefan.

„Viața este ca un roman, cu cât întorci paginile ei cu atât vei da peste tot mai multe încercări. Întorci filă după filă și constați că mai ai multe de învățat și multe de făcut.”

Întreaga acțiune este mult mai complexă decât v-am povestit eu iar trăirile mult mai intense. În concluzie, vă recomand cu drag această lectură iar dacă ați parcurs-o deja, aștept și părerile voastre despre Lacrimi de îngeri. Dincolo de viață.

Lectură Plăcută!

Lacrimi de îngeri. Dincolo de viață – Ioana Dumitrăchescu
5 (100%) 2 votes
"Scrisul facilitează cristalizarea gândului, iar gândul constituie motivaţia acţiunii." - Colin Turner
DISTRIBUIȚI

2 COMENTARII

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.