Interviu cu Georgiana Vâju

Georgiana Vâju este autorul care modelează într-un mod interesant viața Anei și a doctorului Iv, din romanul Nu te împiedica de mine, te implor!

Georgiana Vâju, omul din spatele paginilor, este o persoană deschisă, dezinvoltă, degajată, și lista poate continua căci sinonime găsesc. Una peste alta, mă bucur că am avut ocazia să o cunosc pe Georgiana și să colaborăm atât de plăcut.

Chiar dacă nu scrie de când se știe, și poate nici nu își imagina în copilărie că într-o zi va publica, Georgiana are un stil aparte, frumos și original de a contura personaje, reușind să le dea viață prin intermediul cuvintelor. Pe mine m-a cucerit instantaneu cu umorul sarcastic atribuit Anei, care recent a devenit personajul meu preferat.

Ce să-ți spun? Nu pot decât să te felicit pentru decizia de a publica, pentru imaginație și pentru scrierea ta naturală. De asemenea, îți mulțumesc pentru interviul acordat și îți transmit toate gândurile mele bune! Recenzia cărții o găsiți aici.

1. Spune-ne câte ceva despre Georgiana Vâju, sufletul din spatele cuvintelor așternute pe hârtie.

   

Aoleu, mor cu întrebarea asta. Nu am ce să spun, adică habar nu am ce să răspund. Sunt un om normal, ca tine și ca restul semenilor noștri. Atât.

2. Care sunt micile tale plăceri?

Îmi place să citesc, adun cărți ca disperata. Aș lăsa totul baltă și aș sta cu nasul înfipt în cărți, dar nu se poate asta, din păcate mai am și altele de făcut pe lumea asta. Și-mi mai place apa, bălăceala, vara și  soarele.

3. De obicei, când îți lași gândurile libere cum procedezi? O faci pe suport de hârtie, laptop sau telefon?

Pe orice am la îndemână. De obicei cel ce suferă cel mai tare este telefonul, fiind cel mai la îndemână. Pe hârie scriam acum ceva vreme, îmi părea așa ceva … desuiet și boem. Dar mi-a trecut. Acum suferă de pe urma ideilor mele telefonul și un notebook.

4. Care este părerea ta despre literatura română?

Sincer, nu am o părere pentru că de forte puțin timp am descoperit literatura contemporană română. Cred că nu mă întrebi de clasici, sau da?  Că acolo am o părere bună. Cât privește contemporanii, am avut plăcerea de a citi câțiva dintre colegii mei. Unii s-au dovedit a fi o adevărată comoară literară, alții lasă de dorit, nah, chestiune de gusturi, nu discutăm.

5. Cât timp ți-a luat să conturezi povestea din spatele titlului: Nu te împiedica de mine, te implor?

Mi-a luat destul de mult. Am început-o acum cinci ani, dacă nu vreo 6. Recunosc că nici nu m-am ținut de scris, nici nu mă bătea prea tare gândul publicării. Probabil dacă m-aș fi gândit la publicare mi-ar fi luat mai puțin, dar așa, s-a scris în voie.

6. După cum ți-am mai spus deja, Ana este un personaj frumos conturat. Cât din tine ai presărat asupra Anei? Nu știu de ce, dar tind să cred că umorul este al tău. Adevărat?

I-am dat destul de la mine. Din trăirile și din sentimentele mele, chiar și din simplitate și îngâmfare, pentru că da, sunt un pendul între astea două trăsături. Umorul e al meu. Cam cinic și arogant, dar e al meu.

7. Care au fost reacțiile apropiaților când au aflat că te-ai decis să publici?

Habar nu au avut apropiații mei de intențiile mele. Intrebă-mă care au fost reacțiile după ce m-au văzut publicată. Vrei să știi? Au fugit. S-au ascuns, s-au evaporat. Foarte puțini îmi mai sunt aproape, nu că înainte ar fi fost vreun cârd, însă totuși… în fine…

8. Se pare că, chiar dacă Editura Quantum este “novice” pe piață, a reușit să acapareze o serie de titluri bune și de succes. Cum s-a desfășurat colaborarea ta cu dânșii?

Sunt oameni minunați, fexibili și sociabili. Mai bine i-ai întreba pe ei cum a decurs colaborarea lor cu mine, că eu pot să spun că am fost o mica pacoste pe capul lor. Am stat șase ani cuminte și când mai aveam un pas, am devenit atât de nerăbdătoare încât nu mai aveam somn. I-am zăpăcit. Le mulțumesc pe acestă cale, fără ei nu ajungeam aici. Țin să precizez că de la manuscris la tipar e un volum de muncă imens și mulți oameni implicați. Orice debutant are impresia că toată munca a făcut-o el. Dar nu este chiar așa, editura are o contribuție  importantă.

9. Știu că ești mama, soție și în primul rând femeie. În plus, te văd foarte activă. Când mai ai timp și de scris?

Noaptea scriu, când e liniște și când îmi pot pune ordine în gânduri.  Somnul nu mi-a fost niciodată prieten bun așa că îi aloc doar vreo patru, cinci ore pe noapte fără probleme.

10. Pentru că ești foarte flexibilă, nu este un secret pregătirea volumui doi și continuarea poveștii dintre Ana și Iv. Cu aproximație, când vom putea savura următorul volum?

Habar nu am. Nu am făcut o prioritate din asta, nici vreun scop și nici nu vreau să mă grăbesc. Volumul 1 are abia două luni de când este apărut, așa că este timp. Când o să consider că-i suficient de conturat o să-l public.

11. Pe lângă seria Nu te împiedica de mine, te implor , ce alte surprize ne pregătești?

Mai am eu ceva în desagă dar nu spun pentru că sunt sucită rău și modific întruna. V-aș zăpăci.

12. Un gând pentru cititori!

Cititorilor mii de mulțumiri. Nu am cuvinte să spun cât de fericită mă fac în fiecare zi. Este extraordinar. Îi iubesc, asta le spun!

Cu siguranță, gândurile tale ajung acolo unde trebuie.

Celor care încă nu au apucat să se delecteze cu lectura Georgianei, le reamintesc că, cartea se poate achiziționa de aici.

„… o să-mi împachetez într-o coală de ziar vechi inima asta idioată și o s-o arunc în prima  pubelă care îmi iese în cale.”

Georgiana Vâju