Crăciunul, cea mai frumoasă perioadă a anului (cel puțin pentru mine). Miros de cozonaci, străzi și magazine împodobite frumos, ce mai… miros de sărbătoare și de rece, așa cum spune Cătălina în acest interviu, mirosul acela specific care mi-e și mie atât de drag dar, pe care nu am știut niciodată să îl descriu așa cum a făcut-o ea…
Nu doar pentru că-i sărbătoare în sufletele noastre, ci pentru că așa am simțit, am pregătit un interviu altfel, un interviu Crăciunesc cu și despre EA, Cătălina, omul frumos din spatele poveștilor uimitoare care au primit viață din bucăți de suflet.
Cătălina Elena Potârniche – Interviu despre Crăciun, Sărbători și Miros de Iarnă
1. Ce înseamnă pentru tine Crăciunul? Dar Moș Crăciun?!
Tu ai citit Prea târziu. În ea, în câteva capitole, am încercat să reproduc, cât mai exact, câteva discuții din realitate purtate cu un om care pentru mine a deschis multe uși, din punct de vedere al cunoștințelor, cel puțin în ceea ce privește scrierile religioase și paralele făcute prin sau pe lângă ele. Într-unul dintre capitolele astea, am abordat chiar tema Crăciunului și-a lui Moș Crăciun. Eu nu prea am fost, încă de când mă știu, foarte aplecată către religie, însă nici prea departe de subtilul din ea. Implicit când a fost vorba de Crăciun și Moș Crăciun. Nu cred că există ceva din an mai frumos și mai profund pentru mine decât perioada sărbătorilor de iarnă, dar, în același timp, dacă mă întrebi de tradiția religioasă, nu știu mai nimic, pentru că nu lucrurile astea sunt importante pentru
mine. Mereu a fost altceva, dincolo de toate care se cunosc și se obișnuiesc la suprafață. Și probabil nici acum nu știu să descriu exact ce, dar pot spune că, încă de prin lunile Septembrie-Octombrie, mă prinde o stare de entuziasm, de ușurare, ca o mângâiere, ceva care mă întărește mai mult decât orice și oricând în an sau în viață, în general. O stare de apartenență, care ține de timp ca moment, ca ACUM, dar și de trecere a lui. Ceva legat de suflet, aparte, ca o conexiune mai puternică decât oricare altele. Și cred că, acum că-ți răspund, îmi dau seama că asta îl consider și pe Moș Crăciun acum. Conexiunea asta puternică dintre toți oamenii, dincolo de grade de rudenie, prietenie,
oameni apropiați. Cred că Moș Crăciun e în fiecare dintre noi. Cred că Moș Crăciun e o trăsătură a blândeții, pe care fiecare dintre noi o are, că mai la suprafață sau încă nedescoperită din cine știe ce motive. Nu știu cât am răspuns sau cât poate am încețoșat mai tare, dar pot să mă scuz ușor cu ceea ce mereu spun despre lucrurile dintre cele mai frumoase pe care le simt: nu știu să le descriu concret în cuvinte.
2. Că tot ai spus despre tradiție, pentru tine ce înseamnă, mai exact, tradiția?
În ultima vreme, cred că am înțeles că tradiția este, de fapt, femeia. Mereu am fost fascinată și am tânjit după ideea de cuplu, de uniune între energiile astea atât de diferite bărbat-femeie, recent concluzionând în capul meu rezumatul că bărbatul e putere, femeia e tradiție. Ce facem noi, dincolo de asta, la diferite ocazii din an sau din viață cred că se încadrează la cutumă sau, de ce nu, la superstiții unele.
3. Ce părere ai despre tendința oamenilor de a fi mai buni în preajma sărbătorilor de iarnă, de a dărui mai mult sau, pur și simplu, de a căuta să fie mai înțelegători decât de obicei?
O părere proastă, evident :)) Cred că ne ascundem puțin în spatele sărbătorilor de iarnă sau, mai bine zis, cred că ne cam folosim de sărbătorile de iarnă, ca să mai spălăm din restul anului. Eu, una, nu mă schimb în comportament, mă schimb probabil doar ca stare, devenind ceva mai emotivă. Dar nu într-atât încât să mă port altfel. Comportamentul meu rămâne la fel de rău sau la fel de bun ca în oricare alt moment din an, în funcție de ceea ce trăiesc. Dăruiesc dacă și cât simt și pot, înțeleg dacă și cât simt și pot. Și asta mereu, ocaziile nu fac niciun fel de excepție. La mine sunt mari șanse să uit de ziua cuiva drag, dar să-i fac cine știe ce surprize, în cel mai neașteptat și fără sens moment,
spre exemplu.
4. Care este cea mai dragă amintire a ta, când te gândești la iarnă, zăpadă, brad și, de ce nu, la Moș Crăciun?
N-am încă o cea mai dragă amintire a mea legată de toate astea, dar, în fiecare an, am o cea mai mare dorință legată de ea. S-o am anul viitor..!
5. Crezi în miracolele acelea la care mai toți oamenii speră, atunci când această perioadă a anului se apropie?
Cred în miracole oricum și oricând. Și nu știu dacă le mai numesc miracole, cât le numesc, nu știu, daruri poate. Sau uneori recompense. Sau oportunități binemeritate. Sau “întâmplări” de-alea de care ne mai plac nouă… Nu mai cred în noroc demult. Cred într-un trecut în care s-a acționat sau nu pentru ca, în prezent, să primim. Ce să primim depinzând de natura acțiunii, de natura conjuncturii în care am fost uneori nevoiți, alteori forțați să acționăm. Deci da, dacă e să le numim încă miracole, cred în ele și mai cred ceva despre ele. Că nu întotdeauna sunt sub o formă îmbucurătoare la suprafață și că nu toți oamenii sunt dispuși să le vadă ca fiind miracole, atunci când se întâmplă astfel.
6. Deci tu spui, mai pe scurt, că ar trebui să fie Crăciun în fiecare zi, în sensul de umanitate, magie, fericire, dar crezi că ne poți spune și câte ceva despre o cale prin care să ajungem toți să trăim astfel? Cum crezi că ne-am putea molipsi cu toții de acest “virus” al Crăciunului?
Da și da. Aș înlocui, spre exemplu, cuvintele “umanitate, magie, fericire” cu “autenticitate”. Cred că asta e calea. Cred că nu suntem umani, nu simțim niciun fel de magie și nicio urmă de fericire pentru că mințim și ne mințim foarte mult cu privire la cine suntem, de fapt, și la realitatea în care trăim. Deși m-aș rezuma la “cine suntem”, respectiv cine vrem și acționăm să devenim, pentru că realitatea asta a noastră este oricum o simplă repercusiune a firilor noastre.
7. Ce crezi că ne lipsește pentru a ne simți cu adevărat împliniți, indiferent de sezonul în care ne-am afla?
Curajul. Cred că ne e frică de schimbare, de necunoscut, de semnul de întrebare pe care, inevitabil, viitorul îl are ridicat înainte. Cred că suntem prea atașați și atașabili de prea puțin, ba chiar de lucruri, locuri sau oameni care ne țin pe loc sau chiar ne trag înapoi, în loc să ne încurajeze, să ne motiveze, să ne susțină în a ne fructifica potențialul și prea lipsiți de curajul de a ne detașa de ce ne rănește, de ce nu mai există în prezent sau chiar de ce poate nici n-a existat vreodată altundeva în afară de propria noastră minte.
8. Există pentru tine un lucru, un miros sau un gust anume pe care să îl asociezi mereu cu perioada sărbătorilor de iarnă?
Mirosul de rece de-afară. Este un anumit fel de miros de rece, a frig, care pentru mine anunță venirea iernii. Sunt câteva secunde, atunci când ies din casă și dau cu nasu-n mirosul ăsta de altfel de rece de care zic, când mi se derulează în cap un film, cred că același mereu, despre dorința despre care ți-am spus mai adineauri…
9. Ce așteptări ai anul ăsta de la Moș Crăciun? I-ai scris?
Să existe în continuare, să iasă la suprafață în sufletele cât mai multor oameni și… să vină. Direct anul ăsta nu i-am scris, dar cred că indirect tocmai am făcut-o.
Ca de fiecare dată, îți mulțumesc pentru acest Interviu Crăciunesc, pentru timpul acordat și pentru tot frumosul pe care îl dăruiești, din suflet, cu sau fără motiv, pentru răbdare, pentru vorbele bune pe care le ai mereu pregătite și pentru dăruire!
Pe Cătălina o găsiți pe vorbenergy.com și, tot de acolo puteți achiziționa poveștile frumoase de care vă spuneam la începutul interviului. Da, aceste minunății care stau cuminți sub brad în imaginea de mai sus :). Ce mai găsiți în căsuța Cătălinei? O comunitate frumoasă de oameni mai buni pentru o lumea mai bună, daruri și multe alte surprize frumoase.
