Interviu Cosmina Posedaru

Interviu

0
279
views

interviu cosmina posedaru alinas.ro

Cosmina Posedaru este autoarea romanului Pierdut în Purgatoriu, un roman care merită citit și recitit, întors pe toate părțile, schițat și notat.

Pe Cosmina Posedaru am cunoscut-o prin intermediul romanului menționat mai sus însă, în săculețul ei cu bunătăți se mai odihnesc și alte romane publicate pe care vreau neapărat să le parcurg. De ce? Pentru că am îndrăgit stilul Cosminei, curajul său și forța cu care și-a așternut sufletul pe foaie.

Dincolo de cuvinte, Cosmina Posedaru este o fire caldă și deschisă cu care, îți e mai mare dragul să colaborezi. Să nu mai vorbesc de promptitudinea și rapiditatea cu care a răspuns la acest interviu.

Îți mulțumesc, Cosmina! Pentru acest interviu, pentru magia din povestea ta și pentru curajul de a împărtăși emoții.

cosmina posedaru

  1. Cum se descrie Cosmina Posedaru?

Cred că cele mai potrivite cuvinte ar fi : introvertită; timidă; iubitoare de linişte, cărți, pisici şi ciocolată.

  1. Atunci când nu scrii, ce alte lucruri mai faci cu plăcere?

Înafară de citit care e de la sine înțeles, îmi place să mă implic în activități minuțioase care necesită multă răbdare ( pictat pe numere, Diamond Dotz). De asemenea îmi rezerv timp special pentru muzică şi lenevitul alături de pisicile şi logodnicul meu.

  1. Care sunt scriitorii pe care i-ai citit cu drag în copilărie?

Nu mă pot mândri cu prea multe lecturi în copilărie, dragostea mea pentru cărți a apărut puțin mai timpuriu. Dar un autor pe care l-am îndrăgit în perioada mea de „care-i faza cu cititul” a fost Jules Verne. Aventurile lui mi-au alimentat imaginația şi spiritul de visător.

4. În ce moment al zilei îți așezi ideile cel mai bine?

Nu am un moment special în care fluxul de idei începe să curgă. E o problemă de voință la mine. Toate ideile rămân depozitate până în momentul în care vreau să scriu.

5. Cum au reacționat apropiații/familia când au aflat că ai publicat prima ta carte?

Părinții mei au fost cei care mi-au publicat prima carte, ca surpriză de ziua mea. Cât despre prieteni, cei puțini pe care îi am, au fost surprinşi. Par mai mult o realistă convinsă decât un spirit creativ.

6. Cum s-a născut romanul Pierdut în Purgatoriu și de cât timp ai avut nevoie pentru a-l duce la bun sfârșit?

M-am gândit prima oară la personajele din Pierdut în Purgatoriu atunci când depresia mea ajunsese la punctele culminante. Aşa că am conservat ideile, o perioadă lungă de aproape jumătate de an. Când am început să scriu, cartea a fost gata într-o săptămână. Eram mai pregătită decât anticipasem, să spun povestea asta.

7. Pierdut în Purgatoriu a fost prima opțiune a titlului sau acesta s-a lăsat descoperit pe parcurs?

Prima opțiune din start. Ştiam titlul cu mult înainte ca personajele să aibă nume. Nu cred că aş fi putut găsi o metaforă mai bună pentru cum se simte o persoană depresivă.

8. De unde ai cules toată inspirația care a dat naștere trăirilor personajului Alexei Volk?

Pentru Volk a fost destul de simplu. Doar am transformat şi schimbat puțin propriile mele gânduri şi trăiri. Desigur, povestea vieții lui este pură ficțiune, dar sentimentele şi modul lui de a vedea lucrurile sunt autentice.

9. Am citit și aș reciti oricând Pierdut în Purgatoriu. În opinia mea, romanul tău are cele mai complexe personaje cu care m-am întâlnit în ultima perioadă. Întrebarea este: Ele au fost gândite încă de la început sau, oarecum, și-au schimbat traiectoria pe parcurs?

S-au transpus pe foaie exact cum anticipasem şi intenționasem. Artio a fost cea dificilă. O variabilă sălbatică care şi-a impus autoritatea şi asupra mea. Pentru ea am fost nevoită să folosesc tehnica opusului atunci când am creat-o. Am făcut-o inversul lui Volk, în toate aspectele.

10. Dintre toate cărțile cărora le-ai dat viață, care îți este cea mai dragă și de ce?

Cred că cea mai dragă carte a mea va fi întotdeauna cea la care lucrez la momentul respectiv. Mereu ai senzația că e cea mai bună carte a ta şi că nimic din ce ai scris nu se compară cu ea. Până la următoarea. Şi tot aşa.

11. În viitor, crezi că vei rămâne la același stil literar sau ești tentată să încerci și altceva?

Îmi place să experimentez. Continuarea la Pierdut în Purgatoriu va fi într-un stil asemănător dar am alte proiecte în „depozit” care nu se aseamănă deloc. Unele particularități stilistice vor rămane la fel, dar îmi place să mă joc cu subiectele.

12. Ce alte delicii literare ne mai pregătești?

În primul rând continuarea la Pierdut în Purgatoriu. Cred că se simte nevoia pentru mai multe explicații şi desigur, curiozitatea legată de viitorul celor doi protagonişti. Încă nu am terminat cu ei. Dar am şi idei diferite, puse pe pauză momentan. Sunt curioasă cum se vor materializa.

13. Un gând pentru cititori!

Mereu voi fi recunoscătoare celor care, de bună voie şi nesiliți de nimeni aleg să îşi petreacă câteva ore din viață alături de personajele mele, în lumea mea. Ca scriitor, este cel mai plăcut sentiment. 

Pierdut în Purgatoriu se adresează în mare parte celor care vor să înțeleagă mai bine depresia, şi celor care suferă de pe urma acestei boli. Totuşi nu cred că am fost complet onestă în nota autorului. Nu este uşor. Uneori tot suportul şi ajutorul din lume nu vor fi suficiente, iar timpul te poate doar căli, pregăti mai bine pentru ceea  e urmează. Uneori Purgatoriul rămâne în noi, un companion tăcut, veşnic prezent. Dar devenim suficient de puternici încât să rezistăm, şi să ne bucurăm de viață. Dozele mici şi dulci de fericire merită tot efortul.

Pierdut în Purgatoriu nu oferă un răspuns sau un tratament. Doar o călătorie din care poți învăța şi cu care poți să te identifici. Uneori asta este suficient.

Interviu Cosmina Posedaru
5 (100%) 3 votes
"Scrisul facilitează cristalizarea gândului, iar gândul constituie motivaţia acţiunii." - Colin Turner
DISTRIBUIȚI

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.