Welcome again! Înainte de a începe trebuie să vă mărturisesc că acest articol este unul dintre preferatele mele deoarece are o strânsă legătură cu poezia (ador să „explorez” versurile).
Așadar, subiectul de astăzi este Genul și Opera Lirică (nimic mai simplu) și, ca să nu vă „chinui” prea mult, mă voi limita la o mică schiță care punctează esențialul. Sper să vă fie de folos. 🙂
Vezi și: Genul Epic. Opera Epică – scurt rezumat
Definiție
Genul Liric – cuprinde totalitatea creațiilor (versuri în special dar și în proză) în care predominantă este exprimarea unor stări sufletești sau a unor sentimente. În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aluzive si asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului.
Opera Lirică – este o creație literară în care autorul își exprimă în mod direct gândurile, emoțiile și sentimentele, folosind un limbaj expresiv.
Ce este lirismul? Este o tonalitate, un registru artistic, care pune accentul pe expresia poetică a sentimentelor personale, a pasiunii.
Trăsături
- Vocea autorului – este cea care exprimă trăirile și se numește eu liric. Acesta poate fi subiectiv sau obiectiv. Subiectiv atunci când în text apar mărcile subiectivității eului liric (adjective pronominale, pronume și verbe la persoana I-a iar obiectiv atunci când nu apar în text aceste mărci, ci forme pronominale precum și verbe la persoana a III-a).
- Accentul – cade mereu pe exprimarea sentimentelor, trăirilor, stărilor sufletești precum: tristețea, melacolia, extazul, amirația, dragostea, teama, dorul, etc.
- În textul liric se remarcă bogăția și varietatea figurilor de stil și a imaginilor artistice (metafore, epitete, enumerații, comparații, inversiuni, hiperbole, imagini auditive/olfactive/auditive, etc.).
- Creația lirică – este o confesiune continuă a eului liric, o dezvăluire a sensibilității și a sentimentelor intime ale acestuia.
Specii
- doina, oda, imnul, pastelul, cântecul de dragoste – idila, romanța.
Good Luck! 
