Eliberare – cu dor de poezie

Nu există libertate din afară fără libertate dinlăuntru. Așa s-a născut Eliberare…

 

Eliberare

Să mor aș vrea, asemenea unui anotimp
Să-mi odihnesc gândul un an,
Să respir nimic în acest timp
Să primesc întunericul în dar…

Să mor aș vrea, asemenea unui anotimp
Să mă sting, purtată-n vânt,
Să mă spele ploaia de păcat
Să se-nnece orice alt gând.

Să mor aș vrea, ca o amintire
Uitată într-un colț, pe un raft.
Să-mi piară orice simțire
Să mă transform într-un amar praf.

Si tu, când vei afla să nu mă plângi!
Să mă arunci în mare,
Să mă pot bucura de-o viață
Care nu mai doare…

 

Cu dor de poezie…

Lasă un răspuns