Astăzi este despre sănătate alternativă și holistică, un articol altfel, atipic ar spune unii, de necrezut ar spune alții. Și cam așa-i, dacă nu vezi nu crezi, un principiu pe care se bazează mulți. Cred că făceam și eu parte din această categorie cu ani în urmă când luam informațiile din auzite. Mai apoi, am descoperit că informându-te, le poți avea pe toate, le poți selecta și culge.. Mă rog, asta este altă poveste, iar la modul în care am început, presimt că va fi un articol lung. Vă cer răbdare să-l parcurgeți căci vă asigur că merită!
Așadar, despre sănătate alternativă și holistică nu știam prea multe, asta până să o întâlnesc pe Cătălina Potârniche, până să știu cu ce se ocupă, pentru ce se zbate și de unde-i vine încăpățânarea aia de a studia și învăța ceva nou (atât pentru mine cât și pentru alții, pentru ea cu siguranță nu era atât de nou). În această privință nu apelasem la ea, deși ca orice om, am avut dureri atât fizice cât și sufletești, războaie interioare ori blocaje. Dar i-am citit cărțile (PE TOATE), i-am urmărit fiecare proiect, m-am bucurat alături de ea pentru fiecare reușită și am îndrăgit-o tot mai tare, fiind imposibil ca energia ei să nu ți se lipească de suflet. Poate că mi-a lipsit curajul ori mi-am zis lasă că merge și așa, mă fac eu bine, o să ies la lumină. Însă, când nu a mai fost vorba despre mine, când m-am simțit neputincioasă nereușind să controlez situația, Cătălina a fost acolo să îmi întindă o mână de ajutor și Doamne, ce ajutor!
Pe scurt.. sau pe lung, de aproape 10 ani mă acompaniază prin viață o mogâldeață blănoasă, Bella. Micuța mea prietenă patrupedă face parte din familie fără doar și poate, bucurându-se de toate beneficiile unei familii, fiind inclusă în toate activitățile. Este o fire pe cât de iubăreață, pe atât de sensibilă emoțional. Nu are un istoric medical, neavând până recent niciun fel de problemă. În mare, singurele dăți în care vizitam cabinetul medical erau fie pentru analizele tipice, fie pentru vaccinarile
anuale, deparazitări, etc. Însă la finalul lunii Octombrie a anului 2022 observasem sânge în urină, un semn deloc de neglijat.
Fugi la medic, fă analize, rezultatul: piatră la vezică. Și nu orice fel de piatră, ci una destul de mare care nu poate fi extrasă decât prin operație, având 2 cm. Operație! Un cuvânt care mă speria groaznic, având în vedere vârsta ei, dar și riscurile aferente acesteia, pentru că inimioara ei putea oricând ceda sub efectul anesteziei. Împreună cu medicul am căutat cele mai bune și mai puțin riscante soluții. Drept urmare am fost ghidată către o clinică din alt oraș deoarece acolo era posibilă
anestezia inhalatorie. Însă, cum lucrurile nu merg mereu așa cum plănuiești, aceasta nu s-a finalizat deoarece analizele indicau o altă problemă, cruntă: Sindromul Cushing (o afecțiune cauzată de producerea în exces de cortizol, o boală complicată, care poate avea o mulțime de simptome și de cauze).
Simptomele apar treptat, astfel că stăpânii cred, de cele mai multe ori, ca ele se datorează înaintării în vârstă. Unii câini au un singur simptom, alții au mai multe (setea și pofta de mâncare exagerată, balonare cu abdomen umflat, alopecie, etc). Acest lucru îngreuna operația, făcând-o de fapt imposibilă, deoarece valorile cortizolului bazal erau extrem de mari. Ce rămânea de făcut era să așteptăm să scadă aceste valori (prin tratament) ca mai apoi să se poată realiza și operația, să nu mai aibă dificultăți în a urina, posibil usturime și să nu mai existe nici sângele în urină. În momentul consultației valorile cortizolului indicau 17 ug/dl – o valoare foarte mare.
Ca tratament pentru acest sindrom se prescrie un singur medicament, Vetoryl. Pe cât de bun se spune că este pe atât de păcătos (asta fără să menționez că costul acestui tratament ajunge lunar la peste 800 lei). L-am cumpărat evident, căci scopul meu era să o fac bine. După 4 zile de administrare starea Bellei s-a schimbat considerabil, devenind apatică, tristă, cu stabilitate scăzută pe picioarele din spate, ca și cum îi amorțeau constant. Contrariată am început să caut pe sfântul Google despre acest medicament și ce am găsit m-a îngrozit și mai rău. Era drept, singurul care putea pune capac acestui sindrom, dar în același timp îți putea ucide companionul. Prospectul avea o mulțime de reacții adverse printre care paraliza sau chiar moartea. Am luat la puricat și câteva site-uri din America și Londra unde era mult mai des întâlnit acest sindrom, am citit și poveștile a cel puțin 12 persoane care povesteau cum după depistarea acestui sindrom ( evident tratat cu Vetoryl) companionul lor a mai trăit undeva între 3 luni și 2 ani. Desigur, moartea este pusă în totalitate pe baza sindromului în cauză. Acum mă întreb, oare chiar așa să fie, având în vedere faptul că ceea ce au toți cei menționați în comun este tratamentul? Poate vă schimbați părerea dacă menționez și faptul că unii stăpâni de blănoși au observat efectele adverse și au întrerupt in totalitate tratamentul. Ce credeți? Blănoșii și-au recuperat pofta de viață. Un astfel de caz este și cel al lui Valana Joy Kezhaya- Yiannios care, plină de furie cel mai probabil a și înființat un grup de facebook numit Diagnosis:Cushings. How Vetoryl and Prednisone almost killed my Shih Tzu (pe care vă recomand să aruncați o privire).
M-am panicat, nu am știut cum să acționez. Tot ce știam este că Bella nu mai este Bella. Da, am cerut părerea a trei medici, iar răspunsul a fost: da, este normal, există și reacții adverse, însă nu avem ce face, tratamentul trebuie continuat fiind singurul medicament recomandat. Universul lucrează frumos și știe el ce face. Se nimerește.. sau nu.. să îmi scrie Cătălina. Încep să-mi spun oful, dar nici nu a fost nevoie să îi spun prea multe, că m-a și dojenit prietenește spunându-mi: măi, dar tu ai uitat cu ce mă ocup? Hai că scoatem noi piatra de acolo si rezolvăm și Cushing-ul. Evident, știam cu ce se ocupă, i-am urmărit evoluția, am văzut cum a ajutat și îndreptat destinele multor persoane, cum le-a luat durerile și le-a oferit un nou start. Cu toate acestea nu m-am putut gândi că același principiu se aplică și animăluțelor. Și iată-mă intrată în horă!
Ca o paranteză, da, același principiu se aplică și prietenilor necuvântători. Cătălina, o mare iubitoare de animăluțe și în principiu de orice are suflet, a reluat intens terapia pe animale atunci când micuța ei felină, Cain, a avut probleme de sănătate. Cain e un mare voinic acum și sănătos tun, toate acestea datorită exclusiv terapiilor.
Revenim…
Totul părea imposibil din punct de vedere medical și fizic, pentru că am citit zeci de articole care menționau că fără Vetoryl nu pot scădea valorile cortizolului sub nicio formă, medici care spuneau același lucru: nu există alternativă. Apoi legat de piatră, aceasta nu poate fi eliminată, are dimensiuni prea mari, nu poate fi dizolvată în pietricele mai mici cu ajutorul medicamentelor. Soluția este
operația, soluția este Vetoryl!
Cu toate acestea, am crezut-o orbește, am simțit că EA este răspunsul și rezolvarea. Am știut că nu pocnește din degete și piatra dispare. Atât mi-a cerut: RĂBDARE și totul va fi bine. I-am încredințat-o pe Bella, emoțional, iar Cătălina a început ședințele de terapie de la distanță. Cu ajutorul măsurătorilor energetice mi-a confirmat că Vetoryl nu îi este deloc benefic, ba chiar este un pericol
pentru ea. Mi-a sugerat să întrerup administrarea și așa am făcut. După prima ședință mi-a confirmat și că corpul Bellei era cuprins de senzația de paralizie, mi-a confirmat tot ce eu observasem deja, tot ce nu îi povestisem. Și-a făcut magia și după doar câteva zile Bella era din nou plină de viață, avea poftă de joacă, de mâncare și alerga ca și când niciodată nu-i înțepeniseră picioarele.
N-am spus nimic nimănui, am continuat să merg la control după o lună (se presupunea că voi administra Vetoryl o lună, apoi reluăm controlul medical pentru a verifica dacă au scăzut sau nu valorile). Cea mai mare surpriză au fost chiar rezultatele! Valorile scăzuseră fără să administrez păcătosul medicament. De la 17 ug/dl s-a ajuns la finalul lunii Decembrie la 12 ug/dl. Incredibil, nu-i
așa?! Încă un lucru incredibil a fost faptul că piatra scăzuse de la 2 cm la 1,5 cm (+/-) în condițiile în care nici acest lucru nu era posibil.
Una peste alta, medicul s-a bucurat la rândul lui că tratamentul dă roade așa că mi-a recomandat încă o lună de tratament, apoi să repetăm analizele pentru că era nevoie de o scădere și mai mare, însă eram pe drumul cel bun. Am continuat tratamentul, dar nu cel prescris, ci tratamentul Cătălina.
Răbdare, încă puțină răbdare mi-a spus și totul va fi bine…
Evident, nu am părăsit cabinetul medical până când nu m-am asigurat din nou (întrebând medicul) dacă nu este posibil să scadă aceste valori și de la un alt tratament, un alt medicament. Răspunsul a fost ferm și de această dată: doar Vetoryl funcționează, iar fără el nu putem ține valorile în frâu și cu atât mai puțin să le scădem.
La ultimul control am ajuns la începutul lunii Martie 2023. O altă surpriză! De la 12 ug/dl s-a ajuns la 9 ug/dl în condițiile în care nicio pastiluță de Vetoryl nu a mai ajuns în stomăcelul Bellei. O reușită foarte mare având în vedere că valorile normale de care și trebuia să ne apropiem sunt între 2 – 6 ug/dl. O reușită și mai mare, pentru că starea generala a Bellei era normală, fără apatie, lipsa poftei
de mâncare, fără picioare înțepenite. Și, cel mai important, e în viață! Iar toate acestea cu ajutorul Cătălinei, prin intermediul medicinei alternative, totul de la distanță (eu și Cătălina locuim în orașe diferite).
Ulterior, citind și confirmându-mi și medicii semnale ale acestui sindrom, făcându-mi calcule de când le-am observat și eu, însă neștiind despre ce este vorba, să tot fie 4 ani. Încă o reușită pentru că este tot aici lângă noi chiar dacă în spate ducea Cushingul. Pentru că Cushingul nu doare și nici nu este o
boală mortală (referință strict la forma Cushingului diagnosticată). Posibil să devină o boală mortală când se încearcă scăderea valorilor bazale cu un tratament nepotrivit pentru unii. Nu relatez toate acestea ca să contest ani de studii ori experimente. Poate că este singurul cu care s-a reușit dar nu
funcționează mereu. Pentru Bella nu a funcționat, ci chiar îi înrăutățea calitatea vieții. Nici pentru alții nu a funcționat și pe cuvânt dacă nu am puricat toate blogurile, forumurile, grupurile de specialiate, am pus întrebări și am așteptat răspunsuri de la persoanele care au trecut prin asta cu companionul lor. Am sperat să găsesc pe cineva, măcar o poveste care să spună: da, am trecut prin boală cu Vetoryl, suntem bine! Credeți că am găsit? Nu.
În schimb am găsit alte răspunsuri, cele pe care și Cătălina mi le-a dat. Se poate trece prin boală cu medicină alternativă și holistică! Un alt exemplu vine tot de peste graniță, dar există și sper să descopăr și în România medici deschiși către această latură: ivcjournal.com
Povestea nu se oprește aici, Cătălina continuând tratamentul prin terapie, reușind să se apropie de valorile normale. În tot acest timp (să nu uităm că avem o piatră de care trebuie să ne scăpăm) reprizele de urinat s-au micșorat, sângele din urină s-a rărit și surpriza surprizelor a venit atunci când Bella a eliminat singurică o piatră. Altă surpriză, erau două, însă doar una se evidenția la ecografie. Știind că este imposibil fizic ori medical, având dimensiuni mari, căutam tot felul de explicații. Nu găseam niciuna, doar cea care se întrevedea peste tot, a eliminat-o și gata. Am repetat ecografia și razele la un alt cabinet din oraș. Deși au căutat-o o vreme, mi s-a spus că piatra este tot acolo. Unde să se ducă, cum să iasă? După o altă săptămână în care Cătălina s-a îngrijit de starea Bellei, iat-o!
Nebunia aia mare de piatră a ieși singurică pe cale naturală. Bucuroasă la culme i-am dat vestea Cătălinei. Ne-am bucurat împreună însă a revenit imediat la măsurătorile ei pentru a se convinge că nu ne bucurăm în van. Conform acestora da, pietrele îi aparțineau și da, în vezică nu mai avea nicio piatră. Fără să mai stau pe gânduri, am fugit la un alt cabinet la mine în oraș (un cabinet ales la
întâmplare care nu cunoștea povestea inițială) unde mi s-a confirmat că vezica e curată ca lacrima și nici urmă de piatră. Atunci fericirea a fost completă, piatra a dispărut fără operația de care mă temeam groaznic, valorile cortizolului bazal au scăzut fără să administrez câte două pastile de Vetoryl pe zi. Și toate acestea datorită Cătălinei care a știut să găsească un sens în toate, să asculte natura și
să se îndrepte spre ceva atât de necesar și prea puțin cunoscut precum sănătatea alternativă și holistică.
Totu-i bine când se termină cu bine, nu-i așa? Și cât de bine este! Blănoasa încă-i alături de noi, e bine, așa cum era cu câteva luni în urmă, e plină de viață și se bucură de ea din plin, și noi împreună cu ea. Nici nu vreau să mă gândesc, să îmi imaginez măcar, unde am fi ajuns dacă nu mi se oferea această alternativă. Probabil eram a 13 persoană neputincioasă cu o poveste tristă.
E de-a dreptul magic și e povestea mea! Tocmai de aceea nu pot să nu împărtășesc cu voi această experiență, nu pot ascunde aceste fapte. Iar dacă informațiile găsite în acest articol sunt folositoare chiar și unei singure persoane, mă declar mulțumită. Așadar, vă îndemn să luați în considerare medicina alternativă, să vă informați dacă aveți întrebări și să o îmbrățișați. Aceasta este pentru toată lumea și pentru oricine are nevoie de ea. O altfel de vindecare, mai lină și sănătoasă, fără să expunem corpul feluritelor substanțe. Oricând, pentru astfel de informații, o puteți aborda pe Cătălina, căci pentru ea nu există imposibilul! Știu că de la a zice până la a face este cale lungă așa că, până atunci, pentru un plus de încredere și informație o puteți găsi la ea acasă pe vorbenergy.com unde descoperiți și alte detalii despre sănătatea alternativă și holistică, măsurători energetice precum și despre ședințele de terapie. Tot la ea acasă vă puteți și relaxa. Alegeți o carte și pășiți în lumea ei, un prilej de a o cunoaște și mai bine.
Dacă ați ajuns până aici, vă mulțumesc pentru răbdare și interes. Drept răsplată, aloc și câteva rânduri referitoare la magia Cătălinei. Ce este sănătatea alternativă și holistică, cum funcționează, ce are la bază. Pentru întrebările la care nu găsiți aici un răspuns, nu ezitați să o întrebați chiar pe Cătălina.
Atunci când ne îmbolnăvim, de regulă ne concentrăm doar asupra organului bolnav. Însă boala nu se reduce la un dezechilibru de natură chimică sau la o perturbare pe nivel celular, ci ea începe cu mult înainte să se manifeste în corpul fizic, la nivel psihic și emoțional. De aceea atât procesul de îmbolnăvire, cât și cel de vindecare trebuie înțelese în totalitate. Pentru aceasta este necesară o abordare holistică, adică în procesul de vindecare să fie luată în evidență întreaga fiinţă, respectiv corpul, mintea, spiritul şi emoţiile. Încet, dar sigur, acest tip de abordare al tratamentului unei boli prinde contur şi la noi în ţară deşi prea puţine persoane cunosc filozofia acestui conceput.
În timp ce medicina clasică este concentrată mai mult pe tratarea efectului bolilor folosind tratamente bazate pe medicamente de sinteză care au şi efecte secundare negative, medicina alternativă urmăreşte tratarea cauzei care a determinat boala, ţinând cont atât de aspectele fizice, cât şi de cele emoţionale şi mentale.
Cam asta făcea și Hipocrate, știați? Părintele medicinii. Ceea ce înseamnă că această alternativă este veche, dar prea puțin conștientizată și mult mai puțin practicată.
Ce trebuie să înțelegeți din acest articol precum și din experiența mea este că există o alternativă la alternativă, o altă barcă de salvare în care vă puteți urca. Trebuie doar să vă îndreptați interesul într-acolo, să întrebați, să absorbiți informații, să îndrăzniți.
Ce NU trebuie să înțelegeți din acest articol precum și din experiența mea este că medicii sunt de blamat. Nu sunt! Sunt medici buni, dedicați, sufletiști. Doar că lumea este într-o continuă schimbare și mulți rămân acolo, în urmă, în loc de a căuta alternative. Despre asta este medicina care s-a învățat până acum – cea care tratează bolile numai după simptomele fizice, utilizând aceleaşi remedii şi reţete pentru toată lumea. Ideea este că nu suntem toți la fel… Alegerea aparține fiecăruia dintre noi, însă, cum doar o viață avem și aceasta nu prea lungă, să alegem înțelept, zic!
Nu pot să închei fără să trimit mii de mulțumiri spre Cătălina. Mulțumesc pentru implicare, pentru că nu ai renunțat, pentru liniștea și siguranța pe care mi le-ai oferit, mulțumesc pentru că m-ai scăpat de cel mai mare coșmar: operația și, desigur, pentru că micuța este bine. Ești magică, dar știi asta deja!
