Răsăriturile sunt vibrații, acceptare și împăcare. Răsăriturile sunt muzica lină a naturii care anunță un nou început, un nou tremur, poate o nouă poveste. Experiență.
Nu demult, obișnuiam să-mi pictez pânza vieții în negru. Uneori foloseam și nuanțe de gri, așa, ca să mai schimb peisajul. Un gol întunecat din care mă chinuiam să ies, să înnot în direcția bună, să respir aer curat.
Desigur, toată joaca mea de-a pictorul era desfășurată în mod inconștient. Totul în jurul meu era negru pentru că așa am ales eu nu pentru că destinul a decis. Dar mie îmi plăcea să cred că altcineva se joacă cu mine până când am descoperit că joc propriul joc, și că îl pot îmbunătății oricând. Am descoperit că știu să înnot și că ceea ce mă oprea era teama, poate lipsa încrederii.
Atunci am descoperit noi răsărituri și am știut să folosesc și alte culori. Nu eram un pictor chiar așa nepriceput căci, în fiecare zi, am început să adaug culori noi, mai vii, mai puternice, mai pline de viață. Și am vibrat în rând cu mine, pentru întâia oară. Și am dansat, am simțit și am zâmbit pentru tot ce urmează.
Atunci, mi-am colorat momente fără frică, cu încredere și stăpânire. Am învățat să trăiesc pentru sufletul meu, să-l bucur puțin și pe el, să nu-l mai complac în mizerii și iluzii false. Noile mele răsărituri m-au îndemnat să învăț să trăiesc frumos, să trăiesc pentru mine, să aleg cu inima și să rămân mereu doar acolo unde diminețile sunt magice, doar acolo unde bătăile inimii îmi transmit liniște și siguranță. Mi-am promis!
