Bătăile inimii și dor de noi – Din Cutia lui Victor

Îți e dor de iarba ta, nu? De senzația de rece și înfrigurare care îți mângâia tălpile… Și îți e dor de mine.

Și tu îmi lipsești Yv. Tu cu totul. Tu întreagă. Poate bătăile inimii mele și-au mai domolit ritmul dar nu au încetat să fie pentru tine. Poate s-au rătăcit cândva, atunci când, inevitabil mi-ai schimbat destinul și singurul meu țel era să te caut pe tine. Te-am căutat fără să mă gândesc că ai plecat. În mintea mea erai pierdută iar eu treceam de nopți ca de zile, singur, cu respirația sacadată și doar cu tine în gând. Mi-am făcut mii de scenarii în mintea mea nebună, mi te-am imaginat în fel și chip însă, niciodată ca pe un contur al dezamăgirii.

Și mie îmi e dor de iarba ta, de cerul nostru pe care l-am botezat împreună căci doar noi puteam vedea în el stele care nu existau. Și uite așa, inexistentul căpăta viață și se numea miracol. Ori asta, ori dragostea te tâmpește.

Știi ce-mi mai lipsește? Tremurul pielii tale când îți șopteam numele foarte aproape de lobul urechii: Yvonne.. iar ochii tăi mă priveau posedați, cu privirea aceea diavolească, particule de piele dansau frenetic iar eu, la rândul meu, te priveam pierdut. Și te iubeam. Te iubeam în gând, te iubeam pe iarbă, te iubeam în cerul nostru.

Inima moare atunci când bătăile sale nu mai au sens…

Cu toate că îmi lipsești precum îmi lipsește aerul curat al unei câmpii întinse și pure, uite că reușesc să respir și așa lovit, dezarmat și cu sufletul făcut bucăți. Respirația mi-a revenit la normal, coșmarul persistă iar golul din inimă nu-l pot umple, nu-l pot coase. Adun bucăți din amintirile cu tine și le lipesc cu grijă acolo unde mi-ai spintecat carnea când te-ai hotărât să-ți folosești aripile. Până acum nu am observant nici un efect vizibil căci dezamăgirea e povară grea dar doctorul spune că răbdarea e cel mai bun medicament. Sunt optimist și am speranțe. Un burete trebuie să existe și pentru noi.

Citește și: Amintiri din cutia lui Yv

Data viitoare când te hotărăști să mai pleci, ia-mi tot sufletul cu tine. Nu-l mai chinui, nu-l mai frământa… Sau mai bine, rămâi! Ucide-ți teama căci aripile tot la tine vor locui. Nicicând nu-ți voi îngrădi libertatea!

Ce Simțim, Din cutia lui Victor