Amintirile sunt hrană pentru suflet și pulsații în plus pentru inimă. Fară amintiri am fi mai săraci, mai goi și mai urâți. Chiar și amintirile care te-au făcut să îți pansezi sufletul, tot sunt o binecuvântare.
Datorită naturii noastre, poate uităm mici amănunte, detalii care nu prezintă interes însă, lucrurile importante ne rămân mereu în minte sau mai rău, în suflet. Ne zdruncină, ne urmăresc și ne macină minutele din prezent, dacă nu mai mult.
Poate nu știu de câte ori i-am spus te iubesc, nu am numărat pentru că s-a întâmplat natural, nu mi-am propus și nu mi-am pregătit textul dinainte. Dar știu când m-a privit cu căldură pentru întâia oară, când mi-a atins buzele și mi-a provocat uragane în trup. Știu când mi-a smuls prima lacrimă și când m-am împrăștiat în mii de bucăți. Chiar și așa, tot binecuvântări sunt pentru simplul fapt că m-am simțit vie, că am simțit cu adevărat cum îmi circulă sângele în tot corpul și cum trupul își pierdea din greutate. Se spune că tot ce trăiești trebuie să transformi în lecții, capitole, volume, ca mai apoi, să ai unde scrie sfârșit când trebuie să închizi ochii.
Și cum nu știi când vei închide ochii, trebuie să lași totul curat, citeț și pur. Să ai curajul să trăiești emoții la care nici nu te-ai gândit, să ai curajul să accepți sentimente pe care nu le-ai cerut și să recunoști adevăratele valori.
Victor se plimba lejer prin minte mea și îl simt departe. Nu știu dacă aș putea să-i mai leg sufletul de al meu și să simtă în același pas cu mine căci ne despart poduri de tăcere și clipe nevorbite. Timpul nu se oprește ci continuă într-un pas mai alert sau mai lejer, în funcție de traiul inimii. Încă îmi amintesc cum priveam stelele împreună și cum ele erau singurele care ne luminau. Primul sărut, primul tremur, prima zvâcnire care-mi transmitea o legătură, amintiri…
Încă-mi ești binecuvântare căci din mine n-ai plecat și nici nu te vei evapora vreodată, indiferent de gesturile și de vorbele care sar din mine la mâhnire. Nu știu ce va fi mâine, dacă voi fi mâine, dar astăzi te păstrez pur, înconjurat de bătăi nebune.
Citește și:Te-am atins și totuși te-am scăpat – Din cutia lui Victor
Ce simțim, Din cutia lui Yv
Unele amintiri sunt tulburătoare și trebuie sa trăiești cu ele. ..Complimente Alina!