Sensiblerie – POEM

Ultimul rămas bun, în dragoste, este acela care nu se spune. – Alexandre Dumas

Și dacă nu-l spui, îl scrii ori îl cânți. Îl îmbraci sau îl pictezi …

 

Sensiblerie – POEM

 

Iubește-mă mut, tăcut, în surdină
Iubește-mă cald, plăcut…
Iubește-mă cum n-ai iubit pe nimeni
Și spune-mi cât de mult te-a durut.

Iubește-mă doar pentru o clipă,
În toate felurile pământești
Uită să respiri cât stai cu mine
Și îngroapă rănile lumești.

Ai doruri multe. Știu. Le am și eu.
Și vânătăi pe suflet o mie…
Ne înconjoară bucăți rupte din tine, din noi
Și pași pierduți, ruine!

Aruncă-n uitare tot ce poți
Și strânge-mă-n brațe,
Iubește-mă cum doar tu știi
Plin de frânturi, speranțe…

Lasă un răspuns