Mai recită o dată în luna mai…

Despărțirea de tăcere îmi recită la fiecare apus și mă învăluie în lumea minunată a emoțiilor, a simțirilor.

101 file pictate, file transpuse în diferite anotimpuri, file încărcate cu viață și sentimente transparente.

Poveste

Sunt cel mai bogat om când te privesc,
Treci prin sufletul meu ca toamna prin vie;
de câte ori te văd, întineresc
și inima din mine învie.

Te iubesc de-o viață și nu e de-ajuns.
Nu știu dragostea să o strig;
lângă tine am râs și am plâns,
mi-a fost cald, mi-a fost frig.

De nu erai, te-ntrupam din cuvinte
limpezi ca zorii de zi,
te clădeam sub tâmpla mea fierbinte,
liniște și taină să-mi fii.

Azi doar te privesc…Iertătoare,
cuvintele-mi spun gândul tăcut:
sărut-mâna mamei care
într-o zi de toamnă te-a născut.

Iar pe mine, între dor și mirare,
lasă-mă doar să sărut
pământul peste care
tălpile tale-au trecut.

Emil Almășan

Cuvintele, Iubirea, Scrisorile din suflet… parte din Despărțirea de tăcere.

Portret

Astăzi ești prea frumoasă,

te privesc și mă pierd prin ceea ce simt;

să nu mă întrebi nimic, lasă

tăcerea din mine să vorbească.

Astăzi n-aș putea să te mint.

Uită cuvintele!

Lasă-mă doar să privesc,

să-ți ating fruntea, mâinile, părul.

Te iubesc!

Astăzi știu să spun doar adevărul.

Ochii tăi mă ard.

Au strălucirea unei mări de smarald

și mă-mbată cu parfum de absint…

Uită întrebările,

astăzi mi-ești atât de frumoasă,

încât n-aș putea să te mint.

Emil Almășan