Recenzie Ugly Love. Despre fața urâtă a iubirii – Colleen Hoover

Ugly Love este prima carte semnată de Colleen Hoover pe care am citit-o și m-a cucerit pe loc datorită intensității cu care redă anumite stări și emoții.

Ugly Love. Despre fața urâtă a iubirii este un roman young adult care surprinde, un roman scris frumos și lejer în care descoperim o explozie de sentimente care te lipesc efectiv de paginile cărții.

Colleen Hoover ne servește o poveste de dragoste frumoasă, pictată de zbucium în culori pastelate iar pe alocuri mai scapă câte puțin gri pentru a condimenta acțiunea. Îi dau dreptate lui Jamie McGuire (autoarea romanului Fericirea începe azi) când spunea că „Numai Colleen Hoover poate adăuga unui singur roman atât de multă strălucire.”

Chiar dacă titlul este destul de dur, aici aflăm și despre părțile frumoase ale iubirii, despre neastâmpărații fluturași care nu obosesc să se învârtă în stomac sau despre puterea care se naște din sentimente frumoase.

„Momentele frumoase, ca acesta, sunt cele care compensează fața urâtă a iubirii.

Acțiunea este prezentată prin intermediul a două narațiuni și împletește cu lejeritate trecutul cu prezentul. Personajul Tate este cel care ne ține în prezent, pe când Miles ne poartă în trecut, în urmă cu 6 ani. La sfârșitul cărții aflăm și gândurile lui Miles care sunt raportate în prezent.

Tate este o tânără de 23 de ani care decide să se mute în apartamentul fratelui său, Corbin, din San Francisco pentru a putea urma un master de asistenți medicali anesteziști. Tate se trage dintr-o familie de piloți. Bunicul ei a fost pilot, tatăl ei a fost pilot iar acum Corbin le calcă pe urme.

Tot pilot este și Miles, un personaj construit atât de perfect încât îți este greu să nu te îndrăgostești de el. Acesta locuiește în aceași clădire cu Corbin ceea ce face ca întâlnirea cu Tate să fie inevitabilă. Când o să aflați cum s-au întâlnit, o să vă amuzați copios.

Miles ne poartă atât în trecut cât și în prezent, dezvăluindu-ne „povara” cu care a fost învățat să trăiască în ultimii 6 ani.  Schimbul de replici între cele două personaje principale este plin de picanterii, de amuzament dar și de cuvinte dureroase care deschid răni și provoacă altele noi.

„Gura mea uită cum să formeze cuvintele. Brațele mele uită cum să se întindă și să-l prezinte pe cel de care sunt atașate. Inima mea uită să aștepte să o cunoască, mai întâi, pe fată, înainte să își croiască drum afară din pieptul meu, ca să ajungă la ea.”

Acțiunea se trezește la viață în momentul în care Tate și Miles se simt atrași unul de celălalt însă, aparent, nici unul dintre cei doi nu își doresc implicații. Așa se naște un pact care devine tot mai greu de respectat. Când își dau seama că nu se mai pot descurca cu situația actuală, lucrurile capătă o întorsătură completă.

„Nu vreau să fiu un program. Vreau să fiu un plan. O hartă. Vreau să fiu harta viitorului său.”

Am îndrăgit fiecare personaj din Ugly Love însă, cel mai simpatic mi-a fost bătrânul Cap. Atât de simpatic încât, după terminarea lecturii i-am dus dorul o bună perioadă de timp și chiar mi-am dorit să am și eu un Cap în casa scării care sa fie prezent la orice oră din zi și din noapte pregătit cu vorbe înțelepte.

Lista cărților scrise de Colleen Hoover o găsești aici.

În concluzie, Ugly Love este o lectură dulce și sensibilă, intensă și profundă, o lectură care te poartă cu ușurintă prin diferite stări făcându-te să o iubești și să o urăști în același timp.

Lectură Plăcută!

Lasă un răspuns