Șapte zile pentru o eternitate este o lectură inedită care are la bază un subiect interesant, acaparant, transformându-se într-o poveste în care te pierzi cu ușurință.
Șapte zile pentru o eternitate este prima carte semnată de Marc Levy pe care o parcurg și recunosc că nu știam la ce să mă aștept. Am ochit această lectură când „vizitam” Librăria Online Libris și imediat m-a atras descrierea fascinantă pe care o voi atașa și în rândurile de mai jos.
„Imaginaţi-vă că Dumnezeu şi Lucifer îşi lansează o ultimă provocare pentru a pune capăt eternei lor rivalităţi: îşi trimite fiecare câte un agent pe pământ. Lucas şi Zofia au la dispoziţie şapte zile pentru a-şi îndeplini „misiunea” încredinţată de prea-puternicii lor „şefi” şi a triumfa unul asupra celuilalt. Până la urmă, cine credeţi că va guverna lumea: Binele sau Răul?
Legându-se printr-un pariu atât de absurd, Dumnezeu şi Lucifer au prevăzut totul în cele mai mici detalii, mai puţin faptul că destoinicii lor agenţi ar putea să … se îndrăgostească unul de celălalt.”
Sună bine,nu? Asta a fost și părere mea :). Drept urmare, cartea a ajuns la mine și nu am mai lăsat-o din mână până ce nu am ajuns la final. Dacă am fost surprinsă? Cu siguranță! Și tocmai de aceea mi-am propus ca în această recenzie șă dezvălui doar un strict necesar și să păstrez „secret” anumite detalii ale acțiunii căci tare păcar ar fi să vă stric bunătate de lectură.
Revenind la recenzie, cert este că autorul, Marc Levy, ne aruncă în faţa incredibilului, căruia îi dă farmec şi îi conferă poveste, înscriindu-l într-un univers de umor, tandreţe şi situaţii inedite.
Cu toate acestea, începutul lecturii mi s-a părut puțin greoi deoarece nu eram obișnuită cu stilul autorului. Și când spun greoi mă refer la faptul că primele 5-6 pagini le-am recitit deoarece avem impresia că pierdusem șirul pe undeva neînțelegând mare lucru. Ei bine, dacă pățiți la fel nu vă speriați căci acest stil vă va prinde din urmă și vă veți obișnui. Lectura capătă sens pe parcurs și tare mă bucur că nu am abandonat-o.
În Șapte zile pentru o eternitate ne lovim de conflictul dintre bine și rău, mai exact dintre Dumnezeu și Lucifer. Cei doi își trimit agenții pe Pământ, un fel de un ultim pariu cu scopul de a pune stăpânire peste lume. Partea interesantă este că cele două personaje sunt prezentate ca fiind directori ai unor corporații mari și aici este inclus tot tacâmul cu clădiri impunătoare, birouri, calculatoare, angajați, o adevărată muncă, ce mai… Și mai interesant este că, spre finalul lecturii ni se dezvăluie că cele două clădiri (birouri) sunt separate doar de un zid.
Romanul debutează în felul următor: “La început, a făcut Dumnezeu cerul si pământul. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă” și continuă în șapte capitole care reprezintă cele șapte zile pe care agenții le au la dispoziție pentru a-și îndeplini misiunea. Însă, planul este dat peste cap căci agenții se îndrăgostesc, posibilitate pe care nimeni nu a luat-o în calcul.
„Tot timpul, propovăduim dragostea, dar noi, îngerii, nu dispunem decât de teorii. Prin urmare, ce înseamnă cu adevărat dragostea, Doamne?”
Lucas (trimisul diavolului) și Zofia (trimisa lui Dumnezeu) trăiesc o poveste de dragoste deloc clișeică, drăguță aș putea spune (invitații la masa, dăruirea nuferilor) fără scene vulgare sau erotice. Ceea ce trezește la viață acțiunea este faptul că cei doi habar nu au unul despre celălalt în sensul că Lucas nu știe că Zofia este trimisa Domnului și viceversa. Când cei doi află acest detaliu totul devine mai picant, acțiunea mai accelerată iar nouă ne rămâne savoarea de a gusta o lectură bine închegată.
„Cel care își găsește jumătatea devine mai împlinit decât toată omenirea la un loc! Omul nu este unic, în sine. Dacă l-aș fi vrut astfel, n-aș fi creat decât unul. Abia când începe să iubească devine, într-adevăr, unic. Omul, așa cum l-am creat, poate că nu e perfect, dar nimic nu poate depăși perfecțiunea a două ființe care se iubesc.”
Cum se termină povestea? Ei bine, nu o să vă spun căci risc să vă fac să regretați că ați trecut pe aici ori că ați citit recenzia înainte să parcurgeți romanul. Tot ce vă spun este că rândurile lui Levy sunt delicioase.
În conclzuie, da, vă recomand această lectură căci are de toate. Puțin umor, puțin fantasy, o lume inspirată pe alocuri din realiate, o adevărată balanță care sublinează ceea ce contează și un parcurs neașteptat al destinului.
Lectură Plăcută!
