Rămășițele zilei reprezintă povestea unui majordom, o poveste interesantă dar și tristă în același timp, o poveste care a fost și ecranizată la doar câțiva ani de la apariția cărții (în 1993) de către James Ivory sub acelaşi titlu, cu Anthony Hopkins şi Emma Thompson în rolurile principale.
Rămășițele zilei a fost conturată în anul 1989 (distinsă cu Booker Prize) iar autorul, japonezul Kazuo Ishiguro, a scos la lumină instituţia majordomului reușind să o redea cu subtilitate dar plină de emoții.
Răsfoind această carte vom trece prin stări diferite și ne vom opri asupra întrebării: dragostea există? Ea exista si aici, oarecum, însă nu se întâmplă. Din dragoste rămân urme, umbre, regrete și neîmpliniri. Întreaga scriere este menită să găsească drumul spre cele mai ascunse sentimente ale cititorului, să ne trezească și să ne dea de gândit.
Personajul care ne poartă prin această poveste este Stevens, un majordom care nu face nimic altceva decât să își dedice întreaga viață profesiei sale crezând că acesta este scopul lui în viață. Până la urmă ce reprezintă un majordom? O fidelitate absolută, discreție și prezență aproape nevăzută. Stevens este de părere că dacă își duce existența până la capăt în acest fel se va umple de mulțumire însă uită cât de importantă este iubirea. Într-un final, Stevens conștientizează sentimentele pe care le-a lăsat cândva să se piardă însă, nu poate remedia situația.
“Suntem mult prea indiferenţi la splendorile care ne înconjoară.”
Aflat la sfârșitul carierei sale, majordomul își ia câteva zile libere (la îndemnul stăpânului) și face o călătorie la Weymouth pentru a o reîntâlni pe domnișoara Kenton (după aproape 20 de ani) în speranţa de a o convinge să îşi reia slujba la conac. Întâlnirea celor doi are nuanțe melancolice, romanța lor este un fel de clocot al pasiunii cu tente ale demnității.
Lista cărților scrise de Kazuo Ishiguro o găsiți AICI.
Rămășițele zilei este un roman genial care plasează acțiunea după Al Doilea Război în acea epocă în care stilului aristrocratic englezesc era în decădere. Romanul este presărat cu slăbiciuni omenești, regrete, eleganță și dramatism.
“Nu trebuie să-ţi reamintesc că datoria noastră profesională nu se leagă de slăbiciunile şi sentimentele proprii, ci de dorinţele stăpânului nostru.”
Firul narativ are o curgere lină, ușoară, iar rândurile sunt pline de dialoguri care stârnesc interesul și captivează. Chiar dacă aș avea multe de povestit despre scrierea lui Kazuo, mă opresc aici căci sunt convisă că v-am stârnit interesul pentru o lectură bună.
În concluzie, Rămășițele zilei evidențiază mult mai mult decât un puternic zbucium interior iar sfârșitul este cel care culminează deoarece nu este cel pe care l-am fi așteptat. Toate se liniștesc în final, chiar și iubirea.
Citate Preferate din Rămășița Zilei:
“Îşi poartă profesionalismul aşa cum un gentleman bine crescut îşi poartă costumul.”
„Dar bineînţeles că asta nu înseamnă că nu există din când în când momente deosebit de triste, când îţi spui în gând: “Ce greşeală uriaşă am făcut în viaţă.” Şi atunci începi să te gândeşti la o astfel de viaţă, la o viaţă mai bună pe care ai fi putut să o duci.”
“Seara e cea mai frumoasă parte a zilei.”
Lectură Plăcută!
O carte fascinanta plina de emotii, regrete, neimpliniri si momente in care iti pui intrebarea ce ai facut cu viata ta.
Adevarat :X . Ma bucur ca ti-a placut lectura