Recenzie O frântură de alb – Jaclyn Moriarty

O frântură de alb este lectura care ne prinde în mreje, care reușeste să ne țină captivi (voit) în cele două lumi pe care Jaclyn le creionează frumos și care ne rup de realitate.

O frântură de alb a fost, pentru mine, o lectură neprevăzută și, ca să nu mi se ia cartea înapoi, am devorat-o într-o singură după-amiază. La finalul lecturii am simțit că m-am despărțit mult prea repede de cele două personaje care mi-au fost călăuze și care m-au purtat în aventuri fantastice.

Jaclyn Moriarty a reușit să ofere cititorilor un subiect inedit deoarece ne prezintă doi tineri care pot comunica din lumi diferite. Romanul este scris din două perspective (Madeleine și Elliot), introducându-ne cu familiaritate în viața fiecăruia.

În prim plan o avem pe Madeleine și pe mama ei care, au evadat din fosta lor viață (în niște împrejurări misterioase) iar acum încearcă să se acomodeze cu noul mediu din Cambridge, Anglia. Noua lor existență (dacă o pot numi așa) este mai sărăcăcioasă: au lipsuri, locuiesc într-un apartament umil iar mama eroinei noastre coase de zor la mașina de cusut pentru a se putea descurca economic.

Madeleine a reușit să se împrietenească cu doi tineri de aceeași vârstă (Belle și Jack) însă, continuă să spere la viața luxoasă, lipsită de griji, dar și la faptul că tatăl său o va căuta iar lucrurile vor reveni la normal.

 „Dacă nu înveți asta, oamenii vor renunța la tine”, zicea tatăl ei.
„Nu primești prea multe șanse.”
  Ce voise el să spună, de fapt, era: „Eu voi renunța la tine într-o zi.”

O frântură de alb ni-l expune și pe Elliot, un tânăr foarte isteț și descurcăreț care locuiește cu mama lui în Bonfire, din ținutul Cello. Locul de unde vine Elliot este o lume paralelă și ciudată în care culorile sunt adevărate făpturi ucigașe. Povestea personajului masculin este puțin diferită: Elliot își caută tatăl care a dispărut împreună cu profesoara de fizică chiar în noaptea în care unchiul său a fost găsit mort.

Elliot are misiunea de a dezlega mistere deoarece nu poate accepta că tatăl său pur și simplu l-a părăsit dorindu-și să înceapă o nouă etapă a vieții alături de profesoară. Convins că tatăl său a fost răpit de un Violet, pornește pe urmele lui însă, la final, adevăratul motiv al dispariției îl va șoca.

Să citești această carte este o adevărată plăcere deoarece personajele sunt atât de frumos conturate și au atâta personalitate încât îți este greu să nu-i îndrăgești. Nu uitați că ne aflăm în lumi diferite deci, avem păreri diferite iar acțiunea….este un deliciu!

Elliot și Madeleine corespondează prin intermediul unui televizor stricat și al unui aparat de taxat, iar toate acestea sunt posibile datorită unei fisuri. Imaginați-vă doar uimirea și expresiile lor când descoperă că pot comunica chiar dacă acest lucru este interzis.

O ființă din Regatul Cello nu are voie să vorbească cu altă ființă din Lume așadar, acesta va fi micul lor secret. Cei doi se vor apropia îndeajuns ca să-și mărturisească fricile dar și ca să se ajute reciproc.

Nu v-am spus nimic încă de Copila-Fluture, nu? Păi nici nu o să scoateți nimic de la mine căci vă las pe voi să descoperiți această lume minunată plină de reguli și legi care nu fac altceva decât să îngreuneze anumite situații. De asemenea, vă las să descoperiți și prietenia dintre cele două personaje, precum și evoluția acțiunii.

Dacă ajungeți la sfârșitul lecturii și vă doriți mai mult, nu vă îngrijorați căci O frântură de alb nu este decât primul volum al trilogiei Culorile lui Medelein.

Lectură Plăcută!

Lasă un răspuns