Întoarce-te la mine este povestea unei promisiuni, povestea unei iubiri puternice, unei iubiri capabile să învingă obstacole dure, printre care și războiul.
Tocmai am terminat de citit ambele volume Întoarce-te la mine și am decis că trebuie să scriu această recenzie cât mai repede deoarece încă sunt cuprinsă de vrajă și mă gândesc încontinuu la cele două personaje care mi-au făcut ziua mai frumoasă.
Mama mea a fost cea care a citit cele două volume apoi a insistat că trebuie neapărat să le parcurg și eu, asigurându-mă că îmi va plăcea mult această poveste. Nu mi-a dat detalii. Le-am luat pur și simplu și m-am pus pe citit. Mare dreptate a avut!
Este pentru prima dată când fac cunoștință cu scrisul Simonei Lungu și m-a surprins, m-am bucurat că am trecut pe listă încă un autor pe care îl citesc cu plăcere.
Ca să nu o mai lungesc, vă dezvălui că printre file o întâlnim pe micuța Ana, o copilă alintată de părinți care, se bucură de toată dragostea acestora. Această poveste pură și frumoasă nu durează căci Ana își pierde ambii părinți într-o fracțiune de secundă, din pricina bombardamentului. Da, ați citit bine, povestea începe în vara anului 1941.
După această întâmplare nefericită Ana este luată în grija mătușii, sora tatălui său, într-un cămin în care nimănui nu-i pasă de soarta acesteia. Atunci începe greul. Timp de 6 luni Ana s-a închis în camera sa, s-a izolat în gânduri și remușcări. Durerea era prea mare iar ea nu își găsea un scop de a merge mai departe. Noroc cu micuții Elizei care, mai în glumă mai în serios, din când în când puneau câte un pariu și verificau dacă Ana este moartă sau trăiește.
La scurt timp după împlinirea vărstei de 18 ani, mătușa care o găzduiește îi aduce la cunoștiință traiul greu cu care se confruntă și îi cere să lucreze alături de ea la bucătărie, într-o casă ocupată de naziști. Noua activitate îi mai alungă din gândurile negre dar cu toate acestea, Ana nu era fericită.
Orășelul ei era o ruină, casele dispăreau pe rând, alimentele erau tot mai rare iar ea, eroina noastră era captivă într-o clădire cu oameni răi care o puteau răni oricând. Ana își făcea bine lecțiile, mergea cu capul aplecat, evita contactul vizual cu soldații și își vedea de treaba ei. Cu toate acestea se îndrăgostește de cei mai albaștrii și pătrunzători ochi pe care îi văzuse. Ochii unui nazist, ochii lui Bruch, soldatul cunoscut pentru temperamentul său vulcanic și dur.
În fiecare zi își alungă gândurile absurde însă cum va face față acestor emoții când i se cere să petrecă și mai mult timp lângă temutul bărbat, devenind dădaca fiului acestuia?
Întoarce-te la mine este o poveste emoționantă, atât din pricina personajelor conturate cu atâta finețe cât și datorită descrierilor elegante și foarte bine punctate pe care autoarea le creionează cu măiestrie. Descoperim peisaje dezolante, familii care își plâng copilașii, soții, părinții. Sângele războiului este înghițit de pământ iar timpul obligă la înaintare. Personajele au fost plasate în vremuri grele, în vremuri în care procurarea mâncării devenea un adevărat război. De cele mai multe ori îmi imaginam orașul gri iar sufletele oamenilor, cenușii.
Nu vreau să vă dau prea multe detalii despre povestea de dragoste dintre Ana și temutul Bruch pentru că acest sentiment înălțător este chiar sarea și piperul celor două romane. Totul decurge cu intensitate și durere, iar noi cititorii descoperim acea iubire supremă care poate schimba și cel mai dur caracter. Desigur, până aici drumul este lung, greu și anevoios însă, puterea izvorâtă din suflet pentru suflet este mai presus de orice obstacol.
„Iubirea față de celălalt îți oferă un scop în viață, un scop pentru care ești în stare să sfidezi moartea și să trăiești până îl vezi împlinit.”
Am savurat această poveste până la ultima filă și mai voiam chiar dacă autoarea a subliniat clar finalul. Am tânjit după toate acele sentimente înălțătoare și am vibrat împreună cu Ana la fiecare reușită. În vremea războiului, l-am așteptat pe Bruch în fiecare pagină și de multe ori mă întrebam dacă voi mai prinde măcar o frântură din el… Rar mi-a fost dat să simt cu atâta forță iubirea, așteptarea, foamea, prăbușirea..
Întoarce-te la mine prezintă mult mai multe personaje decât cele prezentate de mine, fiecare fiind aparte, cu propriile greșeli și temeri. Vă promit că o să savurați totul din plin, trebuie doar să îndrăzniți și să deschideți cartea. O să fiți cuceriți de fiecare personaj în parte și mai ales de scrisul Simonei…
Pentru mine, Întoarce-te la mine a fost evadarea perfectă, acel gen de carte pe care mi-aș dori să o văd ecranizată, acel tip de lectură căreia i-aș face un luuung comentariu literar exact ca cele din programa pentru bacalaureat căci la această înălțime se ridică din punctul meu de vedere. Și aș vorbi despre evoluția personajelor, despre peisajele care ne fură în dezolare și despre tot frumosul Simonei Lungu.
Da, cred că este timpul să mă opresc însă nu înainte de a vă recomanda din nou cele două volume Întoarce-te la mine, cu cea mai mare căldură!
Lectură Plăcută!
