Recenzie Grădina cu Fluturi – Dot Hutchison

Grădina cu Fluturi este o lectură labirintică iar paginile sale nu îți dau voie să le închizi, tentându-te să te aventurezi și mai adânc în poveste.

Când am primit Grădina cu Fluturi de la Libris, citisem puțin sinopsis-ul dar nimic din ce era prezentat acolo nu m-a pregătit pentru povestea antrenantă pe care urma să o descopăr.

Autoarea, Dot Hutchison, ne servește o anchetă plină de mister, descrierea unei grădini în care există elemente de rai și iad, și un Grădinar dezechilibrat care-și trăiește propria nebunie. Dincolo de aceste însemnări, povestea se extinde devenind complexă, terifiantă, întunecată.

Știu. Coperta este foarte frumoasă și ne păcălește puțin căci acțiunea cărții nu este colorată asemenea ei, ci împărțită în tonuri întunecate și aripi frânte care nu se pot elibera.

Ca să o luăm de la început și să înțelegeți puțin din esență, vă povestesc următoarele, desigur, încercând să mă limitez ca să nu vă stric lectura și să înlătur misterul.

Povestea începe cu interogatoriul celor doi agenți FBI, Victor Hanoverian și Eddison Brandon, doi agenți cinstiți și corecți care fac tot posibilul să elucideze misterul interogând o supraviețuitoare a unui incendiu. Supraviețuitoarea este o tânără misterioasă care în Grădină a primit numele de Maya iar în buletinul fals este Inara, o tânără care pare suspectă deoarece nu se arată afectată de toate cele prin câte a trecut.

Inara a fost răpită (ca și alte fete) și dusă în Grădina cu Fluturi. Grădina avea un Grădinar, un personaj complex care derutează oscilând de la psihopat la un om cu suflet căruia îi pasă. Fetele care ajung în Grădină își primesc perechea de aripi (sunt tatuate) și un nume nou, după care sunt violate și ucise când împlinesc vârsta de 21 de ani care reprezintă un fel de termen de expirare. După ce fetele „expirate” încetează să mai respire, devin exponate datorită aripilor desenate pe spatele fiecăreia și se odihnesc într-o vitrină.

„Nu pot să-mi dau seama dacă ar trebui să mă lupt sau nu. O să mor oricum și aș vrea să îl fac și pe el să muncească pentru a câștiga, dar dacă mă voi lupta, oare nu va fi și mai dureros?”

Grădinarul este ajutat de fiu său cel mare, Avery, un om nemilos care nu pierde ocazia de a chinui fetele, devenind agresiv până la moarte. În scenă intră și fiul cel mic, Desmond, o fire blândă care nu știe exact cu ce se ocupă tatăl său, acesta crezând că fetele sunt salvate de pe stradă și ajutate. Când îi cade vălul de pe ochi, este puțin cam târziu căci deja se îndrăgostise de Maya care, se folosește de el încercând să scape din acel loc.

Dacă Desmond este capabil să își denunțe tatăl și fratele, dacă această poveste are un final uman, veți afla doar parcurgând lectura.

Una peste alta, Grădina cu Fluturi este frumos construită, dând impresia unui mic paradis dacă îndepărtăm ororile care au loc între pereții de sticlă. Personajele sunt conturate excepțional, fiecare fiind total diferit, trecând prin sentimente diferite, având percepții diferite despre acest destin.

Întreaga carte o vizualizăm din prisma interogatoriului, cunoscând detalii dureroase, amintiri care persistă și o misterioasă captivitate a fluturilor. Suspansul este prezent în fiecare pagină și trebuie să mă credeți că nu puteți abandona această carte până la final.

Cine este de fapt Maya/Inara? Tot singuri trebuie să descoperiți :).

În concluzie, Grădina cu Fluturi este o metaforă, un roman cu tente psihologice pe care nu ar trebui să îl ratezi.

Lectură Plăcută!