Tot ce trezeai în mine era fantastic de frumos. Mii de fluturi ce ieșeau prin mii de pori. Gustul libertății. Doar noi doi și iarba, un întins mare și necunoscut. Tu și eu.
Nu mai aveam nevoie de nimic și nu simțeam nici o lipsă. Până și micile vietăți care mișunau pe pământul cald îmi păreau interesante. Mângâierea ta mă ardea mai tare decât razele puternice ale soarelui. Mă simțeam în siguranță și iubeam să mă odihnesc la pieptul tău.
Îmi amintesc când mi-ai cuprins chipul și pentru prima dată m-am pierdut în privirea ta. Te uitai parcă prin mine și mă intrebam cât de departe ai ajuns sau cât de multe ai reușit să citești. Și da, m-am temut. M-am temut să nu-mi afli tainele, temerile și tot ce se ascunde în acest trup. Nu trebuie să mă știi vulnerabilă ci puternică.
Reușeam să mă îmbăt cu parfumul tău și să intru într-o stare de paralizie temporară care mă hrănea cu vise. Podul palmei tale îmi oprea circulația și îmi grăbea suflul. Mă simțeam amorțită de tine și era cea mai plăcută amorțeală pe care o puteam simți.
Mă rugam în gând să nu mă trezesc dacă avea să fie un vis. Mă rugam să prelungească cineva clipele și eventual, să le imortalizeze într-un cadru cât mai real. Dacă aș fi putut, aș fi atins eu pânzele cat mai lent și aș fi creat un întreg Univers începând de la noi. Te-aș fi pictat în fiecare por de-al meu căci în suflet îmi ești deja.
Nu știu dacă m-a ascultat cineva sau nu, dar nu a fost un vis. Continuam să te privesc pierdută și îmi doream să încremenim acolo, să ne transformăm în piatră, în poveste, în istorie.
În schimb, noi ne-am transformat în trecut.
Citește și: Sufletul simte în mii de feluri – Din cutia lui Yv
Ce Simțim, Din cutia lui Yv
Căci în suflet îmi ești deja… Sensibil precum o coardă care vibrează. Bravo!
Mulțumesc mult!