Interviu cu Denisa Aricescu

Denisa Aricescu sau fata care așterne gânduri pe hârtie, este o tânără talentată și iubitoare a frumosului.

Denisa Aricescu mi-a ieșit în cale prin intermediul blogului său personal unde, spre plăcuta mea surprindere am descoperit profunzime, suflu întrerupt și un bagaj de emoții. Așadar, am început să urmăresc blogul, postările, într-un cuvânt: trăirile. Din dorința de a afla mai multe despre Denisa și de a promova talentul de pe plaiurile românești, s-a ajuns la o colaborare frumoasă care are în vedere acordarea unui interviu.

În continuare vom descoperi bucățele din Denisa Aricescu iar la final o să vă încânt și cu o poezie pornită din suflet.

1. Pentru că vrem să te cunoaștem, spune-ne cine este Denisa Aricescu.

   

Heiii! Denisa Aricescu… Îmi pare cunoscut numele, zâmbesc… Denisa este omul care a început să se cunoască prin scris, deci scrie. Denisa este cea pe care am supus-o temerilor și tot ea este cea pe care am încurajat-o, arătându-i că dincolo de părțile întunecate ale vieții, poate să spere. Am luat-o de mână și am condus-o spre lumea cărților, i-am fredonat și acum îi place muzica, îi place frumosul, scrie când vrea și când scrie, am învățat-o că poate să se elibereze de toate apăsările, îi plac dulciurile, crede în coincidențe, Denisa este o enigmatică pe care am învățat-o să viseze cu ochii deschiși.  Când nu visează, e masterandă, e copilul unor părinți minunați, e cu capul pe umeri.

2. Atunci când nu scrii și nu ești conectată în această lume frumoasă a versurilor, ce alte lucruri faci cu plăcere? Ai descoperit alte mici pasiuni?

Când nu scriu, citesc, urmăresc multe filme, îmi fac planuri de viitor, fotografiez din când în când, creez semne de carte sau alte obiecte pe care-mi surprind mici fragmente din poeziile pe care urmează să le public pe blog, aaa, sunt bloger (rosedeny.wordpress.com),   iubesc  fotografiile alb-negru, florile, obiectele vintage, Parisul și o ador pe Jolie, pisica mea.

3. Când ai știut că te-ai îndrăgostit de poezie?

M-am îndrăgostit cu adevărat de poezie în momentul când am citit “Emoție de toamnă”, de Nichita Stănescu. E singura poezie care mi-a rămas în suflet, după ani și ani de școală, o ador.

4. Când ai pus primul vers pe hârtie te-ai gândit că într-o zi îți vei publica gândurile?

Nu cred că m-am gândit așa departe când am așternut primul vers pe hârtie, în schimb, tot scriind și imaginându-mi că o să-mi văd publicate versurile, mi se părea că exagerez visând.

5. Cui i-ai dezvăluit prima ta poezie?

Mamei, cu siguranță. Prima poezie a fost scrisă în perioada Mărțișorului,  de ziua mamei, voiam să o surprind cumva, s-o fac fericită și cred că am reușit. Mama?!

6. Enigma florilor de liliac este primul volum de poezii publicat. Care au fost trăirile prin care ai trecut când ai reușit să îți atingi creația?

Emoții, e primul cuvânt care-mi trece prin minte, gândindu-mă la acel moment, pentru că nu aveam în mână doar primul volum publicat, era mai mult de atât, era cadoul primit din partea părinților mei, la împlinirea vârstei de 20 de ani. A fost minunat!

7. Ambele volume de poezii sunt pictate în emoții pure, gânduri și sentimente. De unde culegi inspirația necesară care dă naștere versurilor?

Inspirația e ca un așternut moale pe care-l păstrez pentru zilele reci, mă las răsfățată și în semn de recunoștință imprim versuri pe toată suprafața materialului și e deosebit de plăcut să știu că’s acoperită de cuvintele mele.  Parcurg mai multe faze, una dintre ele ar fi atunci când mă așez să adorm, am tot felul de imagini care mă inspiră și pe loc îmi creez versurile și da, se întâmplă de cele mai multe ori să le uit până dimineața, azi este una dintre acele zile, în care m-am tot gândit la ce vers “am visat”  noaptea trecută sau o altă fază ar fi atunci când totul depinde de felul cum mă simt, de starea mea emoțională, e important.

8. Volumul De mână cu toamna ne încântă cu o copertă care transmite. Ai ales cu dificultate imaginea dorită sau ai avut mereu un șablon întipărit în minte?

   

Volumul n-a fost publicat întâmplător toamna, știam că va fi despre anotimpul preferat și mi-am imaginat coperta fix așa cum e ea, poate faptul că apare și o pisică în imagine, m-a luat prin surprindere și pe mine, iubesc ploaia, umbrelele, toamna, frunzele, și cam asta a fost. Imaginea am găsit-o pe mai multe site-uri, de-asta nici nu am știut ce să menționez ca sursă pentru copertă.

9. Care poeți din literatura română te-au marcat de-a lungul timpului?

Nichita Stănescu m-a cucerit, dar am citit și citesc T. Arghezi, M. Eminescu, I. Minulescu, Geo Bogza.

10. De unde pot cititorii să achiziționeze volumele de poezii Enigma florilor de liliac și De mână cu toamna?

Enigma florilor de liliac, s-a epuizat, mai am un singur volum în bibliotecă, dar m-am gândit să-l republic, cândva, în viitor,  iar dacă cineva dorește să se prindă în dans De mână cu toamna,  se poate comanda aici:  https://rosedeny.wordpress.com/comanda_carte_de_mana_cu_toamna/. Mă ocup personal de expedierea volumelor.

11. Uneori prezinți scrieri line alteori dureroase. Cert este că frumusețea și sensibilitatea lor transmit dincolo de cuvinte. Ai noi proiecte pentru viitor? Pe când un nou volum de versuri?

Mulțumesc! Da, mi-ar plăcea să public cât de curând un nou volum, poezii sunt pentru el, îmi trebuie doar timp pentru că mă implic atât emoțional, cât și fizic, nu îmi plac lucrurile realizate superficial.

12. Un gând pentru cititori, pentru cei care simt alături de tine.

Să nu vă fie greu să treceți prin anumite stări, important este să știți când să dezlipiți pielița moartă a timpului, lăsați-vă cuprinși de emoții, emoțiile ne construiesc, ne sensiblizează și ne fac să empatizăm. Și nu uitați, iertați și iubiți!

Iubind, mă iert,

Şi iert totul, iubind.

(Când sufletul îmi e stăpân) 

Poezia completă o găsiți aici.

Mulțumesc din suflet, Alina! Toate cele bune!

Iubitorilor de poezie le recomand cu drag și cu încredere să se piardă în versurile Denisei, în care o să vă loviți de gânduri pure, sensibilitate și emoții.

Îți mulțumesc Denisa pentru timpul acordat și îți doresc multe realizări în viitor!

Și eu te iubesc

Și uneori arma trecutului e îndreptată spre mine
La prima împușcătură, ochii mi se închid
Și mă încolăcesc pe după amintiri.
Îmi vărs timpul petrecut în doi
Pe pământul înghețat de dor.
Sub privirile tale,
Îmi dau ultima suflare
Și tac, lăsându-te să mă ucizi.
Dintr-o urmă de suspin,
Doar umbra ta mă salvează,
Când ultimele-ți șoapte
Îmi cutreierau sufletul răvășit.
Sângele învolburat de tot ce am simțit pentru tine,
E vestitorul următoarei primăveri.
Va înflori sub sărutul tău.
Fă-l parte din anii tăi,
Voi respira prin tine!

Ne iubim atât de mult încât uităm unul de celălalt.
Tu uiți tot timpul. Și taci.

Te iubesc.
Și eu te iubesc!

Denisa Aricescu