Allex Trușcă este autorul care a dat viață unei povești înconjurate de suspans și de magie, reușind să transforme firul narativ într-o călătorie din care nu îți mai dorești să te întorci.
Nebunul Alb este romanul său de debut și înfățișează o bătălie haotică dintre bine și rău, bătălie care are la bază multă strategie, elemente fantasy valoroase precum și creaturi mitice.
P.S: Recenzia Nebunului Alb de Allex Trușcă o găsiți aici.
Dincolo de toate acestea, Allex Trușcă este un om normal, după cum se descrie chiar el, un om care știe să viseze frumos iar spre bucuria noastră, a cititorilor, știe să dea viață viselor și a imaginației într-un fel surprinzător. Allex Trușcă nu reușește doar să captiveze cititorul ci și să îl facă să își dorească mai mult.
Îți mulțumesc pentru interviu acordat dar și pentru șansa de a călători frumos alături de Nebunul Alb. Aștept cu nerăbdare următoarele proiecte.
-
Cum se descrie Allex Trușcă?
Sunt un om normal, care se trezeşte în fiecare dimineaţă să se ducă la serviciu şi de abia aşteaptă să se întoarcă acasă. De fel sunt uşor introvertit, dar am momente în care vorbesc până mă doare gura, mai ales dacă este un subiect care mă interesează. În plus, îmi doresc să las ceva care să amintească lumii de mine. Îmi doream de mic să scriu, oarecum mi-a fost predestinat, dar am tot amânat. Întotdeauna am avut o imaginaţie bogată şi cred că e momentul să o las să zburde liberă.
-
Dacă îndepărtăm scrisul, ce alte activități te fac fericit?
Cititul, plimbările, călătoritul, filmele, documentarele, timpul de calitate cu cei dragi. Îmi place să colecţionez monede comemorative, instrumente de scris, replici de arme medievale, magneţi de frigider şi cine ştie ce idei o să îmi mai vină. Îmi place să mă pierd prin muzee, prin castele medievale şi catedrale gotice. Mi-aş dori să vizitez toate catedralele vechi din Europa.
-
Atunci când citești, spre ce gen literar te îndrepți cel mai des?
În mod natural spre fantasy, thrillere, romane istorice sau cele care amestecă fapte reale cu ficţiunea. Pot să citesc orice, dacă mi se pare o carte bună.
-
Care este părerea ta despre literatura română?
Cred că literatura română nu beneficiază de atenţia şi de suportul de care ar avea nevoie să se dezvolte. Mulţi cititori au idei preconcepute că dacă sunt autori români contemporani automat scriu prost. Editurile preferă să traducă titluri din străinătate care să le asigure vânzările, autorii nu se prea sprijină între ei. Sunt de părere că sunt şi mulţi scriitori mai buni decât cei care publică în străinătate, dar din păcate la noi merge mai greu cu promovarea. Poate că în timp, încet-încet, lucrurile se vor schimba în bine. Eu sper asta.
-
Ce anume te-a determinat să scrii ca mai apoi, să și publici?
Cred că ajunsesem într-un moment al vieţii în care am avut o trezire dintr-un somn adânc, în care căzusem mulţi ani. După ce am citit “Jocul Îngerului” de Carlos Ruiz Zafon mi-am reamintit de planurile din copilărie şi adolescenţă. Şi m-am apucat să scriu. Scene întregi mi se derulau în minte pe melodiile mele preferate şi am încercat să le transpun în scris. Dorinţa de a publica a apărut mai timid, dar în cele din urmă am zis că vreau să îmi asum riscul ăsta. Şi nu regret nimic.
-
Nebunul Alb este o poveste fascinantă care debordează de imaginație. Care au fost sursele tale de inspirație atunci când ai creat această lume frumoasă?
Ideile de bază le aveam încă din liceu, când scrisesem 3 nuvele. Una se numea “Răscoală în Cer” şi trebuia la un moment dat să fie o carte din seria din care face parte Nebunul Alb, dar m-am răzgândit pe parcurs. Metafora şahului m-a fascinat întotdeauna, cred că viaţa se rezumă la planuri, strategii, mutări şi alegeri. Alegem să sacrificăm ceva, pentru a obţine altceva, pentru a urma un vis, o dorinţă. Altă sursă de inspiraţie nesfârşită pentru mine este mitologia şi religia. Evident, surse de inspiraţie sunt şi evenimentele reale, transfigurate în acea lume fantastică.
-
De cât timp ai avut nevoie pentru a finaliza primul volum al acestei serii?
Cred că am lucrat la ea cam un an, dar nu am scris zilnic. Am avut mai multe idei, la unele am renunţat, altele mai noi le-au luat locul. Povestea a început într-un fel, şi a luat altă turnură. Şi când o citesc acum, încă mă uimeşte că eu am scris-o.
-
Mutări de șah, pioni, lupte și războaie. Acestea sunt elemente pe care le-am descoperit cel mai des în scrierea ta și care tronează ca un tablou. De ce ai ales să construiești imagini scrise în jurul acestui joc de strategie?
Am fost şi încă sunt pasionat de strategii de luptă, de istorie, de tot ce ţine de evul mediu. Aceste partide de şah se desfăşoară la nivel exterior, ca o lupta între două armate, între doi strategi cu metode diferite, cât şi la nivel interior. Aşa cum am spus mai sus, şi la un moment dat am descris şi în carte, văd viaţa că pe o partida de şah în care fiecare om are nevoie de o Regina să îi fie alături, de un pic de nebunie să poată avea curajul să depăşească momentele grele, iar pionii sunt dorinţele sau lucrurile mărunte care pot fi sacrificate pentru a ne îndeplini visele. În perioada în care am scris-o, am urmat şi nişte cursuri de dezvoltare personală (inclusiv NLP), iar uneori se observă şi în ceea ce am scris.
-
Erin este un personaj complex căruia i-ai atribuit atât curaj cât și capacitatea de a recunoaște unele temeri. Cum iți construiești personajele? Știi de la început care îi sunt calitățile și defectele sau uneori acestea prind viață pe parcursul scrierii?
Mi-am dorit ca această carte să fie şi un exemplu de dezvoltare personală, să conţină sfaturi şi îndemnuri, chiar dacă totul este dimensionat într-o lume fantastică. Am ales ca Erin să fie un om simplu, fără a avea nimic special în afară de ambiţie, curiozitate şi dorinţa de a şti cât mai multe. Aşa sunt şi eu, aşa sunt mulţi. În faţa momentelor dificile avem de ales între a ne opri şi a ne plânge de fatalitatea sorţii sau să ne ridicăm şi să înfruntăm acea situaţie. Aici ne deosebim. Am pornit de la premiza că Binele şi Răul sunt relative, nimeni nu este doar bun sau rău. Ceea ce pentru tine este bun, pentru alţii ar putea să nu fie. Personajele secundare sunt alter-ego-uri ale personajului principal, fiecare are o anumită simbologie.
-
În câte volume ai structurat povestea Nebunului Alb?
Iniţial în trei, apoi în două, acum mă mai gândesc. Este posibil să fie şi o a treia carte, dar modul în care îmi construiesc povestea o face să fie suficient de independentă încât să nu bulversez cititorii primelor două părţi. Adică eu aşa sper.
-
Ce alte proiecte literare ne mai pregătești?
Tocmai ce am terminat continuarea Nebunului Alb. Se va numi ‘Cealaltă Regină’ şi va fi mai frumoasă şi mai controversată decât povestea iniţială. Mai lucrez la un fantasy contemporan care sigur o să va placă, se va numi “Zeita din Milano”, şi mai am câteva idei…
-
Un gând pentru cititori!
Dragi cititori… citiţi în continuare şi fiţi cu ochii pe literatura română contemporană. Voi puteţi să o faceţi mai bună, puteţi să o ajutaţi să se dezvolte. În rest, bucuraţi-vă de soare, de vară, de ziua de azi. Cât despre mine, citiţi-mă, criticaţi-mă, dar nu uitaţi să visaţi. Cu drag, Allex Truşcă, autor “Nebunul Alb”.
Mulțumim Allex Trușcă pentru gândurile tale frumoase și pentru îndemnul numai bun de urmat. Îți doresc un suiș cât mai lin în acest domeniu și să ne încânți cu cât mai multe lecturi savuroase!
Nu uitați, romanul lui Allex Trușcă este disponibil pe Libris și pe Elefant.