Imperfecți. Imperfecți, nu defecți. Suntem imperfecții care caută lumina perfectului în orice umbră, în orice colț și, fără să ne dăm seama, ne distrugem propria lumină caldă și perfectă a imperfecțiunii noastre.
Obișnuiam să desenez luna. Ea niciodată nu era perfectă și cu toate acestea, am continuat să o creionez ca și cum aș fi trăit numai pentru asta, pentru descoperirea imperfecțiunilor sale sublime, acaparatoare, imperfecțiuni care deosebeau nopțile, cunoscute doar de mine și de stele. Și am iubit-o așa. Am acceptat-o așa cum a vrut ea să mi se arate, când întreagă, când de jumătate.
Nici în ziua de astăzi nu am încetat să descos luna. De soare nu m-am atins căci el își ascunde defectele după razele luminoase încercând să păcălească cu aura sa impunătoare. L-am asemănat cu noi, oamenii. Asta facem și noi, nu? Ne ascundem, ne rușinăm de toate lipsurile și de toate rănile pe care le-am adunat de-a lungul timpului. Nu ne lăsăm vindecați căci nu avem siguranța că cineva ne va accepta așa imperfecți. Suntem negativi și egoiști pentru că nu acordăm șanse și nu credem în suflete.
Și ce faci când te simți învins, lipsit de puteri? Încerci să te ascunzi în ficțiune și să aduni toate bucățile care ție îți lipsesc, să te pierzi în minciuni și în închipuiri. Apuci creionul strâns și începi să conturezi noi începuturi fie că le povestești fie că le imortalizezi pe pânză. Eu desenez dar nu începuturi ci luna, imperfecțiunile și toate lipsurile care ne fac mai frumoși, mai puternici și uneori mai buni
– Eu nu desenez, Lia. Eu mă închid în sunet, îl las să mă simtă și îl respir. Uneori lovesc clapele atât de tare încă ele plâng dar nu de durere, ci pentru mine.
– Eu nu-mi lovesc pânza. Îmi accept fiecare greșeală și o transform în operă. Imperfect, ții minte? Te-aș putea desena dacă mi-ai da voie.
– Pentru că sunt imperfect?
– Pentru că îți ador fiecare imperfecțiune vizibilă sau nu. Pentru că ești plin de lumină în interior dar tu nu o vezi sau nu o poți privi. Uite… nu îți promit că o sa te vindec sau că nu o să te mai doară, dar îți promit să te iubesc fără să te schimb și îți promit că și tu te vei accepta exact așa cum ești, fără teamă.
– Doar eu și luna, nu?
– Doar noi trei pentru eternitate, pânza mea și clapele tale. Cei mai perfecți imperfecți. Imperfecți, nu defecți!
