Honoré de Balzac este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului fantastic cât și a romanului psihologic.
Pentru că Balzac oferă complexitate în scrierile sale a fost greu de încadrat ( de către critica literară din acea perioadă cât și de cea de astăzi ) ca aparținând unei categori deja existente.
Primul său succes a fost “Les Chouans” ( în 1829 ) iar inițial a fost publicat sub numele de “Le Dernier Chouan”. A continuat în următorii 20 de ani să scrie o vastă colecție de romane și scurte povești cunoscute sub numele de “Le Comedie humaine”.
În articolul de astăzi amintim câteva romane semnate Honoré de Balzac, romane care au reușit să “trăiască” în ciuda timpului grăbit și al vremii schimbătoare.
Patologia vieții sociale – Honoré de Balzac
“Bogat devii, elegant te naști.”
Patologia vieții sociale este o culegere de eseuri care conține trei titluri: “Tratat despre viața elegantă”, “Teoria mersului” și Tratat despre excitantele moderne.” Aceasta lucrare a fost tradusă în limba română ( pentru prima dată ) în anul 2006 de către Laurențiu Zoicas și publicată de Casa de Editură Grafoarte.
„Omul se îmbracă, are o locuință, vorbește, umblă, mănâncă, merge călare sau cu trăsura, fumează, se îmbată și se dezbată, acționează după reguli date și invariabile, în ciuda diferențelor destul de neînsemnate ale modei, care mărește sau simplifică lucrurile, însă rareori le desființează.”
Colonelul Chabert – Honoré de Balzac
Această operă a fost scrisă în perioada februarie – martie 1832 si are o acțiune plasată în secolul XIX, aspect important pentru că subiectul principal al operei este ciocnirea sistemului de valori al epocii lui Napoleon, bazat pe virtuți militare și onoare, cu sistemul de valori al epocii restaurației Burbone.
Scurtă descriere: Colonelul Chabert, erou al războaielor napoleoniene, dispare în timpul bătăliei de la Eylau. Când nimeni nu se mai așteapta, el reapare în Paris, după o lungă convalescență. Aici, nimic din ce lăsase în urmă nu mai e la fel: nevasta și-a căutat norocul cu alt bărbat iar banii în care-și pusese speranța nu-i mai aparțin nici ei. Chabert încearcă atunci să-și recupereze, odată cu trecutul pierdut, soția și gândul liniștitor al unei pensii.
Acest roman a fost ecranizat în anul 1994 avându-i ca protagoniști pe Gerard Depardieu, Fanny Ardant și Fabrice Luchini.
Femeia la treizeci de ani – Honoré de Balzac
În acest roman este povestit destinul unei doamne frumoase din înalta societate franceză ( sec. XIX ) a cărei viață se schimbă după iubirile care o frământă. Julie d’Aiglemont este o protagonistă nefericită care tânjește după dragoste, încredere și pace.
Aș avea multe de povestit despre această scriere însă, m-am hotărât să vă las să savurați un citat și să vă invit să treceți în revistă un articol minunat pe această temă: Cum am descoperit femeia citindu-l pe Balzac.
“… o femeie frumoasă, fără să îndrăznești să-i săruți mâna, de teamă să nu i-o zdrobești. Să nu te lași niciodată amăgit de bijuteriile astea gingașe, bune numai de păstrat sub sticlă, așa de fragile și de prețioase încât ne silesc să nici nu ne atingem de ele.”
Eugenie Grandet – Honoré de Balzac
“Situațiile cele mai patetice, confruntările cele mai implacabile din Comedia umană sunt, cel mai adesea, ca și aici ( în Eugenie Grandet ) niște tragedii ale vieții private, neobservate sau chiar nebănuite, care au dus la zdrobirea unor existente.“ – Maurice Bardeche
În acest roman îl cunoaștem pe Felix Grandet, un om de afaceri de succes care are o singură fiică: Eugenie Grandet. Eugenie este o femeie inteligentă care se remarcă prin compasiunea dovedită. Povestea își găsește intensitatea în momentul în care ne apropiem de aniversarea de 23 de ani a Eugeniei.
Nu vă povestesc mai multe deoarece această scriere merită din plin citită iar voi, cititorii, meritați să trăiți cu intensitate povestea de dragoste timidă dintre Eugenia și Charles.
Dacă ați prins „gustul” lui Balzac, vă recomand și următoarele lecturi: Iluzii pierdute, Verișoara Bette, Peripețiile Fanchettei.
