Emil Almășan a intrat în lumea poeților cu volumul de poezii Despărțirea de tăcere, un volum complex, plin de emoție care reușește să te transpună în diferite stări.
Lansarea volumui de poezii Despărțirea de tăcere a avut loc la GALERIA U.A.P. din Sibiu, un eveniment plăcut la care mă bucur nespus că am putut participa. Pe lângă volumul de poezii, s-a lansat și nr.52 al Revistei Cenaclul de la Paltiniș, o revistă lunară de cultură și civilizație.
Revenind la subiect, în cadrul acestui eveniment am avut onoarea de a-l cunoște pe domnul Emil Almășan, o prezență plăcută și un suflet cald care ne-a încântat auzul recitând plin de emoție din propriile versuri.
Silviu Guga așterne în Revista Cenaclul de la Paltiniș câteva gânduri pline de sinceritate despre poetul Emil Almășan:
este un poet eminamente liric, unul dintre cei care “culeg cuvintele direct din stele” sau le adună “din țărână” ca să le dea “chipul și asemănarea” lui și care se întreabă și se roagă “câte din ele vor rămâne – facă-se voia Ta.”
Volumul Despărțirea de tăcere a apărut sub numele Editurii SemnE din București iar în cuprinsul său regăsim un respect deosebit față de cuvinte, multă cugetare, speranțe, dor, confesiune. Titlul nu este ales la întâmplare ci cu multă atenție, acesta simbolizând trecerea poetului de la tăcere la întâlnirea cu poezia. Simbolizează curajul, revenirea, reușita. Într-un cuvânt, în acest volum facem cunoștință cu sufletul poetului, cu trăirile interioare și cu sinceritatea confesiunilor.
Dacă căutați un moment de relaxare, vă recomand să vă cuibăriți în paginile acestui volum deoarece Despărțirea de tăcere transmite mai multă emoție decât vă puteți imagina.
În continuare, doresc să vă las câteva versuri care m-au răvășit de la primul contact.
Romanță
Mi-ai scrijelit pereții cu sufletul, femeie,
din tine, o fărâmă, în urmă, a rămas;
o mică strălucire din Căile Lactee,
o șoaptă minunată din tainicul tău glas
Pe unde calc, prin casă, ating ceva din tine
un foșnet, o sclipire, un zâmbet, un oftat,
târziu, când somnu-n pleoape, ca o iertare, vine,
îmi pare că din tine e un sărut uitat
Mi-ai răvășit tăcerea cu gândurile tale,
e primăvară, toamnă sau ninge…cum vrei tu…
Când se aude-n noapte că-și taie clipa cale
e inima ta, care, în pieptul meu, bătu
Ce pot să fac? E-un cântec de dor și alinare,
pe care-l știm: noi, cerul și dragostea dintâi.
Mă-ndrăgostesc de tine, că-n fiece plecare
doar eu știu cât de dragă și-aproape îmi rămâi.
Emil Almășan
La final de articol, mai doresc să vă spun câteva cuvinte despre (nu pot încheia altfel) și, desigur, să vă îndemn să-i călcați pragul pentru a descoperi povestea picturilor. Dacă sunteți în trecere prin Sibiu, trebuie neapărat să adăugați această vizită în agenda dumneavoastră.
Prin intermediul Galeriei U.A.P. veți cunoaste o nouă viziune în acuarele, pereți plin de culoare, de artă, de bun gust și o gazdă pe măsură, domnul Laurențiu Moldovan căruia îi transmit mulțumirile mele.
