Dacă ca un prim articol al acestei rubrici am ales basmul, o poveste pe placul tuturor, de data aceasta m-am avântat direct către nuvela istorică, lectura de care m-am ferit mereu în liceu.
Nuvela este opera epică în proză, de dimensiuni medii, unde, în cadrul unui singur fir narativ se va descrie în amănunt un personaj principal.
Orice nuvelă istorică prezintă următoarele particularități:
- tema de inspirație este trectului neamului
- numele operei este dat de personajul principal, fiind o figura marcantă de domnitor sau de boier, în jurul acestuia gavitând alți boieri
- se realizează o intrigă complexă care duce la un final neașteptat
- se realizează culoarea locală a epocii prin încercarea de evocare sub toate aspectele perioadei istorice în cauză
Chiar dacă textul va fi influențat de izvoarele istorice din care se inspiră, nuvela, fiind o creație originală, va prezenta un punct de vedere propriu al autorului, intervenind astfel ficțiunea. Prima nuvelă istorică din literatura noastră va fi cea a lui Negruzzi, intitulată Alexandru Lăpușneanul. Textul literar este la nivelul unei capodopere, deseori vehiculându-se idea că, dacă ar fi fost scris într-o limbă de circulație internațională s-ar fi bucurat de un succes universal. Opera aparține romantismului deoarece este scrisă în spiritul acestui curent.
Trăsătura esențială și nota de specificitate a romantismului românesc este data de coexistența elementelor clasice alături de cele romantice, astfel prin echilibrul și armonia construcției dramatice, nuvela are o formă clasică, însă prin prezentarea lui Lăpușneanul ca și erou excepțional ce acționează în situații excepționale, prin construcția antitetică a personajelor, fondul este romantic.
Trăirile eroului sunt ieșite din comun, exagerând stările de melancolie, ură. Lăpușneanul este construit în antiteză cu Domnița Ruxandra care este blândă, angelică, diafană. Lăpușneanul este un om demonic, un spirit machiavelic, fără frică de Dumnezeu, un maestru în arta disimulării și ipocrit jurând strâmb în biserică. Temperamental putem afirma că este imprevizibil deoarece trece des de la o stare la alta (Domnița Ruxandra îl găsește într-o zi calm, iubitor, afectuos, ca mai apoi să devină agresiv, violent și amenințător).
Acțiunea nuvelei este centrată pe un singur fir epic și prezintă cronologic evenimentele ce au avut loc în timpul celei de a II-a domnii a lui Alexandru Lăpușneanul pe tronul Moldovei. Textul debutează cu venirea liderului cu ajutor turcesc în fruntea țării, el înfruntând boierii care se opuneau domniei lui. Tomsa Voda este astfel înlăturat, iar Lăpușneanul va reuși să țină piept tuturor dușmanilor.
Nuvela Alexandru Lăpușneanul este alcătuită din patru capitole, fiecare gravitând în jurul unei scene de interes, având un motto semnificativ, rostit de unul din personaje:
- „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu”
- „Ai să dai sama Doamnă”
- „Capul lui Motoc vrem”
- „Dacă am să mă scol pre mulți am să popesc și eu”
Primul și ultimul motto sunt rostite de Lăpușneanul și transmit un mesaj total opus față de înțelesul lor, contrazicând faptele. Când spune că îi vrea, de fapt dorește să se răzbune pe boierii trădători și îi omoară, iar când se află pe patul de moarte le spune că o să-i popească, în final el fiind ucis prin otrăvire chiar de blânda Ruxandra, devenită un instrument în mâinile celor doi boieri răzbunători care asistă la spectacolul morții.
Al doilea motto este rostit de către personajul colectiv, mulțimea nemulțumită și revoltată de atrocitățile și crimele domnitorului. Motto-ul cu numărul trei este rostit tot de mulțime, care de această dată cere capul lui Motoc, un oportunist făcut răspunzător de suferințele poporului.
Istoria este una din temele preferate de romantici, iar modalitatea de construcție a personajelor este una prin excelență romantică. Eroul principal este un personaj care duce destinele istorice în spate, care își asumă statutul de domnitor și acționează într-un mod despotic neținând cont de părerile celorlalți. Textul aduce noutate și datorită imaginii mulțimii perfect conturate. Perspectiva auctorială este obiectivă, narațiunea realizându-se la persoana a treia, naratorul devenind omniscient și omniprezent.
Caracterizarea personajului principal, Alexandru Lăpușneanul, o găsiți AICI.
Textul corespunde cerinței momentului de a evoca istoria țării punând astfel accent pe figurile remarcante ce s-au impus în trecutul glorios. Opera Alexandru Lăpușneanul a dat dovadă că a străbătut și proba timpului având succes până și în zilele noastre, fiind recunoscută ca o capodoperă deschizătoare de drumuri a acestui tip de scriere.
