Stresul dintre orgasme este un alt roman semnat de Ana Mănescu, un roman scris frumos, simplu dar pătrunzător.
De când am citit Alter.Ego mi-am spus că pe Ana nu o pot citi oricând și oricum. Cărțile Anei nu sunt pentru după-amiezi cu ceai în mână ori ciocolată ci pentru liniștea nopții acoperită cu fum de țigară și un vin bun. Cărțile Anei trebuie disecate, digerate, pătrunse, descoperite iar mai apoi înțelese.
Stresul dintre orgasme a fost o bucurie care a venit de la Libris, un desert pe care l-am gustat în jumatate de noapte, cu o lumină difuză și mii de gânduri care mă vizitau după fiecare paragraf. Titlul este exact ceea ce trebuie, sugestiv, ales cu grijă, perfect. Filele cărții nu ne prezintă nimic indecent ci din contră.
Ana Mănescu critică scena în care noi jucăm, stresul născut din mult prea multe gânduri aiurea, libertatea pe care nu o avem din cauza timpului mult prea scurt, libertatea de a observa lucrurile și gesturile mărunte, capabile de bucurie infinită.
Stresul dintre orgasme este descoperirea lucrului greu de găsit, a lucrului de care cu toții avem nevoie dar pe care îl ignorăm căci suntem prea grăbiți. Acest roman este despre ispite, identitate și anxietate.
Aici îl cunoaștem pe Robert, omul îndrăgostit de muzică și de cărți, omul care are insomnii și care descoperă un drog nou. Robert își împarte existența între job și femei, cele două femei care îi pictează golurile. Iana și Candy sunt două femei diferite, două drumuri cu poteci opuse iar Robert dansează între ele.
„Noaptea era, în schimb, a tensiunii și a insomniei: drogul, femeia, desăvârșirea și întunericul din ele. Iar undeva între toate astea existam eu.”
Un triunghi amoros, conversațiile din baie cu prietenul său cel mai bun, obsesia imaginii femeii ideale, un tată abuziv, emoții necontrolate, eșecuri, trecut și prezent. Muzică, vioară. Asta este viața lui Robert.
Întreg romanul este cu mult mai complex decât aș putea eu povesti aici, este cu mult mai detaliat iar personajele sunt conturate cu multă grijă și emoție astfel încăt cititorul să se piardă printre ele cu ușurință, să se regăsească și să le trăiască.
Ana Mănescu ne oferă vibrație iar lectura sa naște noi gânduri. Totul este o antiteză perfectă, un drum care poate fi al meu și al tău, un punct mort din care renaști ori o joacă pe care ai decis să o abandonezi.
„Stresul din metrou, dintre clienţi, dintre trimestre, dintre biroul tău şi cel al lui taică-tu. Stresul care te doboară când închizi vioara-n husă. Stresul că nimeni nu crede în tine şi stresul că mai ales tu nu o faci.”
Lectură Plăcută!
Se vede că ți-a plăcut. Imi place mult recenzia ta.
Multumesc mult, Adriana :*