Recenzie REM – Cătălina Elena Potârniche

Recenzie

5
660
views

REM este cartea pe care am așteptat-o cu nerăbdare încă din decembrie, cu aceeași nerăbdare cu care am așteptat să citesc și primele volume, M-ai lăsat aici și respectiv Prea târziu.

Când am terminat de citit partea a doua (Prea târziu) știam că următorul volum va cuprinde trăiri și întâmplări explozive pe care abia așteptam să le aflu în detaliu. Recunosc că, o mică, foarte mică parte îmi era cunoscută datorită poveștilor mele cu Cătălina, dar povești fugitive, evitând chiar și să o întreb mai multe tocmai ca să fie surpiză, să pot devora totul, cuvânt cu cuvânt. Ei bine, acum după ce am citit REM, poate că ar fi trebuit să o mai trag puțin de limbă ca șocul să nu fie atât de mare. Da, m-a șocat și m-a surprins în același timp pentru că nu mă așteptam ca ultima poveste a Lavrennei să cuprindă atâta zbucium și nici ca totul să se limpezească în final.

„În cele din urmă, se dovedește a fi fost mai greu ceea ce părea mai ușor și cel mai ușor ceea ce părea cel mai greu.”

Scurtă recapitulare pentru cei care nu au apucat încă să citească volumele menționate mai sus: Seria Cătălinei Potârniche creionează cea mai frumoasă poveste de iubire despre care am auzit până acum. O poveste care a rezistat timpului și tuturor piedicilor plasate cu atenție în drumul celor două personaje principale. Și stiți ce face povestea asta și mai frumoasă? Faptul că este 100% inspirată din realitate, trăită și simțită. Nu este ficțiune nici măcar 20% din toate întâmplările relatate.

Povestea prinde contur în primul volum (evident) când Lavrenna și Kaian ne sunt prezentați ca doi adolescenți îndrăgostiți. Atunci sufletele lor s-au găsit și s-au bucurat unul de altul până când destinul s-a hotărât să se joace puțin cu ei, și nu oricum, ci timp de 18 ani! E o nebunie, nu? Iar prin destin vreau să spun oameni plini de răutate, venin, lași și mult prea invidioși. (veți descoperi totul foarte detaliat citind întreaga serie)

M-ai lăsat aici a fost dureros și nedrept. Am sperat că în următorul volum, Prea târziu, să găsesc o pată de culoare însă, umbrele erau și aici. Călătoria Lavrennei nu se încheiase, piedicile nu au dispărut iar eu, pe post de cititor, mă sufocam pagină după pagină descoperind că durerea nu se termină. Mă întrebam cât poate să mai îndure și dacă se va sfârși vreodată. Lavrenna însă, era puternică, mai puternică decât îmi puteam imagina. În acest volum am descoperit noi trăiri și încercări, situații depășite cu brio și mai ales putere. Tot aici întâlnim personaje noi care, fie că au vrut, fie că nu, au întărit-o pe eroina noastră și au ajutat-o să pășească înainte cu capul sus.

Acum, cât despre REM, ultimul volum al seriei, atât spre surprinderea mea cât și a autoarei, este cu adevărat exploziv.

Am primit una dintre primele cărți tipărite și acest lucru m-a bucurat enorm căci eram nerăbdătoare șă parcurg REM. Pe la ora 11 era deja în mâinile mele și mi-am spus că o voi păstra pentru ritualul de seară căci atunci citesc eu de obicei. Însă, ce să vezi? Am citit primele rânduri (v-am spus că eram nerăbdătoare) și când m-am dezmeticit am închis ultima filă. Citisem toată cartea și nu-mi era de ajuns. Mii de senzații și sentimente mă încercau. Totul era atât de incredibil.

Se pare că, după atâția ani de zbucium, după atâtea încercări, furtuna se liniștește și-i permite curcubeului să-și arate culorile. Am plâns ca un copil descoperind finalul, lacrimi de fericire pentru cea care merită totul și mult mai mult de atât și vă asigur că îmi veți da dreptate dacă veți păși împreună cu Lavrenna până la ultima filă din ultimul volum. Cred că o asemenea intensitate în fericire n-am simțit-o nici măcar pentru mine, cum am simțit-o pentru EA. Și o eliberare atât de plăcută…

REM cuprinde o ultimă ploaie, o ultimă încercare căreia Lavrenna nu doar că îi face față cu multă putere, ci îi și ajută pe ceilalți implicați să-și descopere adevăratele valori, să accepte ceea ce sufletul le cere și îi învață să traiască liberi. Atât de liberi și de împăcaâi cum ea n-a mai fost de ceva vreme… Cu toate acestea, își termină misiunea și decide să se mute acasă, să se reîntoarcă în colțișorul ei natal chiar daca acesta i-a provocat simultan și fericiri și dureri. A ajuns în locul din care a plecat fără un scop anume, fără așteptări. Lavrenna a luat totul ca pe o pauză ,un moment în care cu siguranță își va da seama încotro se va îndrepta în viitor însă, nici nu a mai trebuit să se gândească căci viitorul a îmbrățișat-o când nu mai spera.

Știu, sunt egoistă dar doar atât vă pot povesti despre REM căci întreaga poveste se cere citită. Cuvintele îmi sunt limitate și vă spun cu sinceritate că nu pot relata exact trăirile, durerile și cu atât mai puțin cel mai pur sentiment descoperit între cele două personaje. Acum cred că iubire e puțin spus…e mult mai mult decât atât.

Nu pot încheia această recenzie (cred că cea mai lungă recenzie a mea) fără să-mi exprim aprecierea față de autoare. Cu riscul de a mă repeta, vă spun că apreciez infinit curajul Cătălinei, curajul și tăria, puterea. Și, se pare că toate aceste pietre puse în cale au avut scopul lor. Un scop minunat de care, mă bucur alături de tine, fluture! Ești minunată!

 

Lectură Plăcută!

"Scrisul facilitează cristalizarea gândului, iar gândul constituie motivaţia acţiunii." - Colin Turner
DISTRIBUIȚI

5 COMENTARII

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.