Omul care voia să fie fericit – Laurent Gounelle

Recenzie

0
468
views

Omul care voia să fie fericit este acel gen de lectură care te relaxează și îți oferă lecții de viață în același timp.

Într-o zi, după multă vreme, am intrat într-o librărie (comand cărți online din lipsă de timp) și acolo, pe raftul de sus, stătea întoarsă către mine, parcă șoptindu-mi să-i dau atenție, cartea lui Laurent Gounelle. Recunosc, m-a atras titlul însă nu părea genul meu. Am luat-o, am răsfoit-o puțin și am decis să o duc acasă. Bine am făcut!

Da, nu era genul meu însă tare mă bucur că i-am dat o șansă să devină genul meu. Să citesc Omul care voia să fie fericit a fost ca o gură de aer proaspăt, un val plin de energii constructive. Laurent Gounelle ne face să înțelegem cât de importantă este descoperirea de sine.

Omul care voia să fie fericit ne arată cât de ușor poate deveni realitate un lucru în care credem. O carte modernă și accesibilă. – Psychologies Magazine
Drept vă spun că, această carte clar nu este de povestit și nu pentru că și-ar pierde esența așa cum se întâmplă cu majoritatea cărților pe care poate, fără să vrei, le povestești puțin mai mult decât trebuie. Nu, această carte nu este de povestit pentru că trebuie înțeleasă, întâmplările și destinul trebuie rumegte și, la final, fiecare să tragă linie și să își noteze propriile învățături. Despre asta este Omul care voia să fie fericit. 
Printre file găsim un întreg amalgam de sentimente. Fiecare propoziție este cu subînțeles, un fel de redescoperire și înțelegere a sinelui, un fel de cucerire a lumii după ce ai învățat să te accepți pe tine și ți-ai organizat valorile.
Pe scurt, în Omul care voia să fie fericit îl cunoaștem pe Julian, un profesor de școală generală care, spre sfârșitul vacanței sale în Bali, se hotărăște să viziteze un vindecător în vârstă pe nume Samtyang. Bătrânelul este renumit pentru înțelepciunea sa și pentru puterea de vindecare. Julian își i-a inima în dinți și îl caută chiar dacă aparent, nu suferă de nicio boală. Ajuns la înțelept, diagnosticul este pe măsură: Julian este nefericit.
Samtyang, că nu degeaba i se spune înțelept, știe cum să-l abrdeze pe nefericitul nostru și ce sarcini să-i dea pentru a-i pune mintea în mișcare.
Acestai îl determină pe profesorul cel nefericit să se angajeze în cea mai captivantă aventură: călătoria descoperirii de sine. În timpul întâlnirilor cu Samtyang, pline de discuții și provocări ingenioase, Julian descoperă fricile și credințele false care îl fac să sufere. Cu ajutorul bătrânului maestru, tânărul ucenic dornic de iluminare descoperă cheia unei vieți împlinite și fericite.
Una dintre lecțiile esențiale oferite de Omul care voia să fie fericit este că trebuie să înveți să iei decizii. – France Inter
Recomand cu drag această lectură, o lectură motivațională dar mai friendly, și o recomand în special celor care evită acest gen de cărți. Autorul, Laurent Gounelle ( psihiatru), s-a descurcat excelent în a oferi cititorului o terapie fără să o ceară, un imbold, poate voință… Cert este că, Omul care voia să fie fericit poate schimb sensuri și obiective, gânduri și gesturi.

Lectură Plăcută!

"Scrisul facilitează cristalizarea gândului, iar gândul constituie motivaţia acţiunii." - Colin Turner
DISTRIBUIȚI

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.