Lansare Păcate și Sfinți cu Emil Almășan

Lansare Păcate și Sfinți

Păcate și Sfinți este al doilea volum de poezii care apare sub semnătura poetului Emil Almășan, un om minunat care are o sensibilitate aparte pentru cuvinte și pentru tot frumosul pe care acestea le pot transmite.

Lansarea volumului Păcate și Sfinți s-a desfășurat la Sibiu, gazda fiind Galeria U.A.P., un loc primitor în care s-au adunat și scriitorii Valentin Leahu și Dan Ioan Bogdan.

De prezentarea întregului eveniment s-a ocupat Valentin Leahu care, ca de fiecare dată, s-a descurcat excelent, știind să marcheze toate etapele necesare unei lansări. Prezenți au fost și actorii Lerida Buholtzer și Cătălin Neghină care au recitat divin, cu patimă și emoție, reușind să trezească poezia și să aducă versurile la viață în fața publicului. Când îi auzi recitând, îți e imposibil să nu simți împreună cu ei, să nu trăiești cuvinte.

Cât despre Păcate și Sfinți, nu pot să spun decât lucruri frumoase iar asta nu se întâmplă datorită faptului că iubesc poezia. Emil Almășan a făcut din acest volum un podium al dragostei absolute, o dragoste pentru frumos, pentru tot ce este lumesc ori ceresc. Poetul a ales cu multă grijă cele mai frumoase cuvinte, apoi le-a împletit cu mult talent astfel încât rezultatul să fie încântător atât pentru felul în care sună cât și pentru suflet.

Corzi sensibile s-au atins în versurile în care femeia este venerată, iubită, apreciată , constatând într-un final că: „Pentru mine nu ești femeie. Ești liniște.” Înălțătoare sunt și versurile în care sublinează „mama” exprimându-și cele mai sincere și frumoase sentimente pe care sunt sigură că le avem cu toții pentru părinți. 

Am citit poezie cu poezie din acest volum până am ajuns la final și am descoperit multă iarnă și multă toamnă. Imaginile tomnatice care simbolizează deteriorarea, îmbătrânirea sau moartea, sunt descrise cu profunzime: „Nu lăsa, Doamne, toamna să treacă / Sufletul meu e frunză ce pleacă, și se va pierde pe drum.”

Citește și: Interviu cu Emil Almășan

Desigur, toamna este caracterizată și de tristețe sau de frumusețe, dualism folosit frecvent în poezie, care se regăsește și în poezia Tristețe de septembrie: „Eu căutam cuvinte de liniște, prin care aș fi găsit puterea să-ți spun să mai rămâi.”

În Romanță de iarnă descoperim și simbolul tranziției care este subliniat prin versurile: „A murit toamna! Se-ngroapă în iarnă / de-a valma culori rătăcind fără leac…/ Și, totuși, frumoasă-i când prinde să cearnă / povești ce mă-nvață să cânt și să tac.”

Prin toate aceste referințe pe care le-am parcurs (o parte din ele), nu am făcut decât să punctez faptul că Emil Almășan este un poet complex care nu se joacă de-a poezia ci îi dă viață, invitându-ne să ne alăturăm ei, plină de intimități, de bucăți din sufletul poetului.

Eu sunt bucuroasă că am putut să dau curs invitației lui Emil, să ne reîntâlnim în aceași formulă plină de căldură, în același oraș care îi este atât de drag. Păcate și Sfinți e inspirație pură și îmbrățisare în rime, un volum care nu ar trebui să lipsească din bibliotecă.

Nu pot încheia acest articol fără să nu atașez o poezie care îmi e dragă și, desigur, câteva imagini de la, Lansarea volumului Păcate și Sfinți.

O rugă fără cuvinte

Nu mai erai demult doar femeie,

erai un cântec nemairostit nimănui.

Erai un fel de stea, de Casiopee,

parfumată cu iubiri și livezi de gutui.

Nu mai erai, demult, doar femeie.

Străluceai pe pământ ca nimeni alta,

Parcă te-aș fi sculptat, scânteie cu scânteie,

în lumina prin care doar îngerii pot trece cu dalta.

Nu mai erai doar femeie demult.

Erai, între uitare și Dumnezeu,

o rugă fără cuvinte pe care-o ascult

și astăzi cum curge în sufletul meu.


45122613_1804968356297724_756961657770475520_n (1)
recitare
L.sb
almasan
valentin leahu
emil almasan
Galeria U.A.P.
45217986_178100506452085_6590504913439031296_n

22 COMENTARII

  1. Poezia este hrană pentru suflet. Cred că doar oamenii sensibili, desigur și talentați o pot scrie. Poezia aleasă este foarte frumoasă Nu am citit nimic de autor până acum.

Lasă un răspuns